Articole despre linişte

Acum 40 de zile mi-am făcut un plan. Începea o perioadă în care veneam eu cu un proiect pentru mine. Îmi propuneam o perioadă de reflecţie, de curaţenie de iarnă. Ca un fel de revizie capitală (r.k.) în funcționarea organelor mele de simț și aici mă refer la privirea ochiului, …

Soțul meu este un bărbat liber. Liber să aleagă în fiecare moment, însă de fiecare dată mă alege pe mine. De aceea nu mă deranjează când îl rogi să te ajute cu ceva, chiar dacă uneori se uită la mine încurcat și încerc să-mi ascund zâmbetul. Dar nu despre soțul …

Ce bine ar fi să știm unde ne este bine și să rămânem acolo… Să nu rătăcim inutil prin locuri unde nu ne regăsim, unde nu ne este și inima, unde nu e acasă! Acasă – acolo suntem în siguranță, acolo ne putem linge rănile, unde e liniște, indiferent ce s-ar …

Plutește în aer mirosul sfârșitului. Pare destul de aproape și inevitabil. În câteva zile probabil că o să se întâmple ce trebuia acum ceva timp. O să se facă liniște și fiecare o să meargă pe drumul lui. O să fie dureros și o să rămânem întotdeauna legați cu o …

Am plecat odată din casa mea și m-am dus după curul unei mândre care îmi căzuse rău cu tronc și cu care mă gândeam că o să mă adun și eu de pe drumuri și am să fac o casă. Avea multe calități, chiar dacă era atât de dependentă de …

Am dat un pas în spate și m-am uitat la mine. La mine și la noi. Care noi? Tu și eu, eu și ea, chiar eu și el. Nu-i ușor să te uiți când știi, știi tot ce ai făcut, tot ce ai spus și tot ce ai gândit. Mă …

„Dacă este adevărat că nu ne putem aprecia fără a ne cunoaște, atunci primul pas de făcut înspre reconciliere este acela de-a învăța de la celălalt cine este.” (Mănăstirea Ecumenică Chevetogne) La Crucea Roṣie din Belgia, în centrul pentru solicitanṭi de azil din Lint, tocmai ce-a ajuns un bărbat. Să tot …

Oamenii au modul lor aparte de a-și trăi ceea ce ei numesc poveste de iubire. Sunt îndrăgostiți care își doresc mereu artificii, care vor provocări, treceri de la agonie la extaz. Aceștia depun eforturi considerabile pentru a crea permanent scântei deoarece sunt înspăimântați de acel confort ce deseori se confundă …

Sorina îl ține în brațe pe ursulețul Bogdănel, singura jucărie de pluș care-i aduce aminte de copilărie. O emoție vie îi inundă sufletul și ochii i se umezesc cu două boabe de rouă. Bogdănel s-a prăfuit, blănița nu-i mai e așa de moale, dar mirosul, zice ea, e același. „Miroase …

E o distanță care obosește. Care sfârșește. Iar concluzia coboară. Nu voi bate la porți închise. N-am făcut-o niciodată, doar n-o să-ncep acum…  Mi s-a lăsat o crăpătură… una ispititoare, prin care trece lumina ca să intre nesăbuita. Eu. „Ai răbdare, pasiune… o să fie bine.” Nu e. Se spune …