Articole despre luciditate

Aveam vreo zece ani când unchiul meu a fugit din spitalul de nebuni de la Alba Iulia. Nu voi uita nicicând imaginea lui, stând pe fotoliu şi luptându-se să îşi ducă lingura la gură. Mâinile îi tremurau. I se citea teroarea în ochi, ca unui câine hăituit: „Nu mai puteam, …

Psihologii spun că atunci când suntem copii avem o viziune egocentrică a lumii. Așa că este numai normal ca orice adolescent să creadă că este un miracol în devenire. E stăpânit de sentimentul că închide înlăuntrul său o trăsătură excepțională care, o dată ce va fi eliberat din chingile sociale …

Ce puține artiste ca Lia Bugnar cunoaște locul acesta! Vineri, începând cu orele 19, la ceas de seară, am văzut “Peretele”, la Teatrul Metropolis. Spectacolul acesta este un musical. Pe 1 septembrie 2014, în cadrul unui interviu, când îmi povestea doamna Lia ce vrea să facă, am întrebat și eu omenește …

O turmă de berbeci enormi, translucizi, fumurii şi umezi se-ntinde peste colină. Pîcla înghite repede siluetele, şterge contururile copacilor, petele tufelor şi pieptul generos, onctuos, al rîpei. Peisajul plînge cu lacrimi de terebentină şi din cioturile jnepenilor pîlpîie scîntei palide de ace albăstrii. Dinspre pădure, fuioarele de ceaţă se împletesc …

“La geamul sufletului tău Se-ngrămădesc părerile de rău. Le uiţi un timp, dar ele se adună Şi se şoptesc alături împreună.” (T.A)  Ultimele zile de august când iubirile de-o vară își iau la revedere. Ziana se întorsese acasă de doar o zi și își făcea bagajul din nou. De data …

Mi-a spus că o să mă cheme Otilia de acum înainte. Da, acea Otilia plină de enigme a lui Călinescu. Cu siguranță nu asupra enigmelor reflectase el când adusese vorba de asta, că altfel toate avem micile sau marile nostre mistere. Pe loc mi-a fugit mintea la o Otilia care …

Căzuţi din splendoarea simplităţii, nemurirea promisă devine legendă, prezentul etern se estompează. Cu fiecare gând complicat, câţiva ani se adaugă vieţii, lumile îmbătrânesc, pedeapsa capătă nume de oraşe și obiecte. Dimineţile îmi privesc chipul prea alb, aproape sfărâmat, într-o oglindă de limpezime veneţiană. Strat după strat, adaug cu grijă sentimentele. Iată crema …