Articole despre mamaliga

Într-o casă burgheză din România anului 1937, masa de Crăciun era mai mult decât un ospăț: era un ritual social complet. De la porțelanurile de Bavaria și tacâmurile de argint, la icrele negre, sarmalele numărate și cozonacii imenși, fiecare detaliu spunea o poveste despre gust, statut și bucuria de a fi împreună. Un text-memorie atribuit lui Radu Anton Roman reconstituie, cu farmec și precizie, o lume dispărută.

E plin internetul de meme de genul acesta: un fund de lemn cu un boț de mămăligă pe el, sau cu o felie de pâine cu untură (acompaniate sau nu de brânză și ceapă), cu legenda ”Mai ții mine ce bun(ă) era?” Sau fotografia unei ”Eugenii”, alături de care scrie: …

Mărturisesc, înainte de toate, că sunt foarte româncă. Poate chiar mai mult decât îmi doream. Mi-am petrecut primii 14 ani de viaţă la ţară, într-un sat uitat de lume, în care şi sătenii uitaseră de revoluţie, poate chiar şi de democraţie. Nu am fost lăsată să scriu cu mâna stângă, …

București, 22 Decembrie 1989 După eroismul Timișoarei, venise vremea Bucureștiului să se trezească. Ceaușescu fugise cu elicopterul pe deasupra clădirii CC-ului, oamenii umpluseră străzile din centrul orașului, “teroriștii” începuseră să tragă în oameni, se vorbea despre sute de morți, panică era la cote maxime, evenimentele se desfășurau cu o repeziciune …

Pentru a cuantifica progresul ne raportăm la: situații, atitudini, schimbări, vise visate și interpretate. Valorile lor discrete ne ghidează spre obiective, fie ele și emoționale. Am început să trăiesc, atunci când am renunțat să-ți citesc vinerea horoscopul săptamânal. Gata, s-a terminat, nu-mi mai apar pe facebook recomandările automate pentru tauri! …

De Paște, învie un domn numit Iisus, fiul Mariei și al tâmplarului Iosif, din îndepărtatul ținut al Betlehemului. Cuprinși de acest straniu eveniment al minții, familiile se strâng la un loc să se roage, să mânânce, să se revadă și să știe unii de alții. Dar eu aș fi infinit …

Am un fel de rubedenie despre care nu mai ştiu nimic de multă vreme – nu că m-ar omorî grija – care, printr-o singură replică, defineşte una dintre însuşirile de care i-aş lipsi bucuros pe toţi cei care trec prin viaţa mea. În copilărie, când mama, tata sau mai ştiu …

“V’am zis că aici stau într-o casă cu 6 etaje, am mulţi amici dă tate naţiile. Io stau jos şi uşa mea dă la atelier dă chiar în bătătură şi cum până acu nu dădu neaua p’aici şi nici frig nu e aseară scosei chirostriili în curte şi pusei de’o …

Câteodată bărbatul are o ceață atât de mare pe ochi, de te întrebi dacă i se trage de la prostie sau de la dragoste. Samson o luase de nevastă pe Milica, lăsând de izbeliște o fată care blestema la fiecare pas. „De râs și de rușine să ajungi!”, mormăia biata …

Zâmbesc larg, cu ceașca de ceai în mâna stângă și cu dreapta pe tastatură, încercând să mă culeg, să mă adun frântură cu frântură și să-ți răspund scrisorii recente. Și cum să nu zâmbesc, ca o puștoaică, amintindu-mi atâtea sute de zile, și tot atâtea nopți, în care făceai tot …