Articole despre mila

Am 40 de ani și sunt poet. Scriu poezii. Uneori și proză. Unii spun că o fac destul de bine, cîțiva cred că sunt genial. Unii mă numesc poet, alții, dimpotrivă, nu apreciază decît proza. Sunt și dintre cei care cred că scriu prost, însă cred că numărul lor nu …

Mi-a spus zilele trecute o prietenă că a obosit să trăiască. Are aceeaşi vârstă cu mine. Bem cafea şi vorbim în şoaptă. Nu, nu punem la cale nimic interesant. A obosit să trăiască pentru că are o mare şi cruntă dependenţă. De 21 de ani e dependentă. Nu poate gândi, …

Miercuri pe seară. După 10. Într-o stație, la Unirii. Mă-ntorc spre casă, după o-ntâlnire pe fugă, cu o colegă plecată. Acum e prietenă. Nu știu cum anume se face că oamenii prezenți, aproape de noi, adeseori nu-i putem numi așa. Când pleacă și ne lipsesc de-a binelea ne devin prieteni. …

Existența e frumoasă. Existența, în formele pe care Dumnezeu însuși ni le arată, e magnifică și perfectă. Gravitația ne creează sentimentul că stăm în vreme ce Pământul, Galaxia și Universul însuși se deplasează cu viteze uluitoare. Soarele se revarsă fericit peste toate lucrurile, iar norii își deschid ferestrele atunci când …

Dacă ai fost dintre acei care erau mereu acolo pentru ceilalți, îți vei aminti foarte bine ziua asta. Cea în care nu ești o prioritate pentru nimeni. Cea în care ei, cei pe care i-ai iubit, ajutat și împins de la spate, cărora le-ai dat bani, le-ai dat timp și …

Zilele trecute, o prietenă, pe care să zicem că o cheamă Fermina, decide să mi se destăinuie. Uluirea mea încă mai persistă, nu atât pentru că a făcut pasul acesta, ci pentru că, prin mecanisme care îmi sunt încă parțial necunoscute, oamenii se hotărăsc relativ rapid și ușor să-mi împărtășească …

Mi-a ajuns! Încetaţi! Încetaţi să ne mai propovăduiţi suferinţa. Refuz să cred că Dumnezeu ne vrea suferinzi, trişti, cu sufletele hăituite şi pline de durere. Cred, cu toată fiinţa, că m-am născut pentru a fi fericită şi în acest fel să fericesc şi pe alţii. Din acest motiv mă îndepărtez …

E greu de zis ceva care să folosească unui suflet pierdut ori unuia poate chinuit de întrebări și de infinite de ce-uri ca în cazul nepoatei, cred. Mi-e tare milă de tine, bunico! Unii oameni sunt sortiți cred, să fie jertfă pentru ceilalți. Nu există scuză pentru ce s-a întâmplat. …

Singurătatea îndelungată îți mușcă din suflet zi de zi, îl sfâșie, până când nu mai rămâne aproape nimic din el. E o sirenă care îți cântă și descântă până nu te mai poți deslipi de ea. Ajungi să crezi că e singura cale. Că altceva nu mai există. Asta în …

Singurătatea este o stare de fapt, dar cei singuri sunt mereu împreună în această situație. Pe oameni nu îi răscolesc lucrurile în sine, cât percepția asupra lor. Cine și-ar putea închipui că, în cele mai negre clipe ale sentimentului de alienare și de excludere pe care singurătatea le provoacă, trăiește …