Articole despre nebun

Nu mai ştiu exact unde am citit, în orice caz îmi amintesc că eram în liceu. Am uitat multe, dar asta nu mi-a ieşit din cap:  “O iubire mare e mai curând un lung proces de autosugestie”. De multe ori am fost “psihologul de serviciu” pentru prieteni, în special bărbaţi. …

Ştiu, e nebunesc. Doar că uneori mintea intră în stand-by şi lasă inima să preia conducerea. Şi atunci poţi, fără să judeci prea mult, să primeşti străinul care-ţi bate la uşă. Să-l inviţi în casa ta, pentru o clipă de răgaz. Să-i pui pe masă un ceai fierbinte şi să-i …

Bine că nu ai fost cu mine în seara aceea. De atâtea ori te-am părăsit… Nu știam că poți părăsi un om în atâtea feluri, în vreo două ceasuri, cât a durat până am terminat două sticle cu vin. Te-am urât în seara aceea. Ba chiar a fost un moment …

*Despre gelozia patologică. Perspectiva EI* Și-a tuns părul pubian sub formă de inimă și l-a vopsit în roșu. Fâțâindu-se goală prin fața oglinzii și admirându-și opera, Marcela și-a jurat că este ultima jertfă pe altarul veșnicelor sale eforturi de a-și convinge consortul că NUMAI EL contează pentru ea. Se felicita …

„Am întâlnit-o într-o zi frumoasă de vară. Început de vară. Era blondă, suplă și râdea cu o poftă cum nu mi-a fost dat să văd până atunci. Râdea cu tot chipul. Mai ales cu ochii. Ochii aceia mari, expresivi, în care îmi doream, ca un nebun, să mă pierd. Eram …

Oricât am încercat să eludez realitatea și să neg evidența, am ajuns în punctul în care trebuie să admit: trăiesc într-un popor format în majoritate din idioți, agramați, semianalfabeți și semidocți. Ceea ce, pe deoparte, e bine, pentru că mă ajută să îmi distrag atenția de la pițipoance, cocalari, botoxate …

Când poliția, presa și cetățeanul conlucrează, ridicolul încetează să mai fie implicit.Aseară, un pâlc de șapte bețivani, se plimbau printr-un cartier bucureștean și hăuleau la portavoce.Portavocea era nou nouță, vocile răsunătoare și eventualul disconfort provocat oamenilor normali din zonă, doritori poate să tragă aghioase, să își audă nevestele sub ei …

Îl iubeam mult. Era slab și înalt, cu ochii verzi, ochi cum nu aveam să mai văd vreodată. Îmi spunea că sunt o prințesă. Tata. Aveam 16 ani când s-a așezat pe scaun, trist, și mi-a spus: “Sunt bolnav”. “Ce ai, tată?”, m-am speriat eu. “Mă doare inima!”, a răspuns. …

„Nebun n-am fost, dar că, cu inima mea peste fire simţitoare, am căzut pradă uşurinţii şi vulgarităţii simţirilor unei fiinţe fără inimă, fără conştiinţă, lipsită chiar de acea pătrundere de minte ce ar fi făcut dintr-însa o zână inspiratoare mult-puţinelor mele facultăţi intelectuale. Mi s-a întâmplat să iubesc şi alte …

Aveam vreo zece ani când unchiul meu a fugit din spitalul de nebuni de la Alba Iulia. Nu voi uita nicicând imaginea lui, stând pe fotoliu şi luptându-se să îşi ducă lingura la gură. Mâinile îi tremurau. I se citea teroarea în ochi, ca unui câine hăituit: „Nu mai puteam, …