Articole despre plâns

Dacă îți e rușine să spui cuiva că-l iubești, e ca și cum nu-l iubești îndeajuns. Dacă nu ești capabil s-o spui frontal, înseamană că ai o teamă, o nesiguranță: ce va spune celălalt, cum va reacționa. De asta nu e bine să lăsam iubirea pe mâna rațiunii (nici nu …

– continuare de aici – Stella stătea sprijinită cu fruntea de sticla rece a ferestrei cortină. În spatele ei, un birou somptuos: lemn lăcuit, lămpi, tablouri în ramă. În față, acoperișuri oțelite, reci, ușor bătute de ploaie. Nu era o zi urâtă. Era doar rece. Totul părea înghețat în timp. …

„Eh, ești tânără, ai toată viața înainte!” Urăsc vorba ăsta. Și când o spun, o spun în cunoștință de cauză, știind că ura e cel mai urât sentiment, cel mai puțin nobil, cel deloc acceptat de oamenii inteligenți. Îl urăsc pentru că generația mea e bătrână. Generația mea moare la douăzeci …

Eu am simțit c-o iubește, el  – mult prea previzibil, ea – mult prea naivă ca să-și dea seama. Dar eu știam, simțeam că un câine îndrăgostit lulea o urmărește, dăruindu-i adesea o ciocolată sau vreo carte cu un mesaj drăguț scris pe prima pagină. M-am bucurat enorm când javra …

Citea simțind sângele cum îi încălzește trupul, citea cu emoție, auzindu-și bătăile inimii, gândind că are în față o comoară ascunsă. Citea nerăbdătoare să afle ce este scris mai departe, întrebându-se dacă nu este scris ceva și despre ea. Constatând cu părere de rău că nu, simțea durerea indiferenței celeilalte …

În fața mea, un munte care plânge. La fiecare secvență pe care mi-o povestește cu respirația întretăiată și gesturi care trădează o emoție încă puternică, deși vorbește la trecutul continuu, se oprește câteva secunde bune și își duce mâna la ochi, încercând să-și inhibe lacrimile. „Și băieții plâng câteodată”. De …

Eu sunt Cristina. Ăsta de mai sus e numele „geamănului” meu… mă rog, nu îmi amintesc să ne fi născut în același timp, dar foarte repede mama mi-a povestit despre el… şi îmi repetă şi acum, în caz că uit. L-am vrut, nu l-am vrut, m-am „căpătuit” cu el… Amintiri …

Simțeam cum se dezintegrau părți din inimă, de parcă un vultur îmi smulgea sadic din ea, bucată cu bucată. Am pus mâna pe piept… ciudat, bătea… deci era acolo. Taximetristul vorbea încontinuu, era târziu în noapte, Bucureștiul părea pustiu… sau cel puțin aşa mi se părea printre lacrimi. Mă aşteptam …

Întâlnim în diferite momente din viața noastră anumiți oameni care ni se par nouă că sunt providențiali. Și ni se mai pare că odată cu ei au intrat în viața noastră norocul și iubirea deopotrivă. Privirea ni se intersectează cu zâmbetul lor șăgalnic, așezat cu grijă în colțul gurii, care …

Am fost iubită și nu am iubit. Am alungat, am chemat înapoi și apoi am implorat să fiu lăsată să plec. Am iubit din nou, același om. L-am rănit, m-a rănit și ne-am lovit reciproc. În cele din urmă, a plecat el. Răzbunare, așa s-a numit sfârșitul lui. Am pierdut-o …