Articole despre ploaie

Cum ești azi? Nu-mi răspunde, ești viu. Trece asta înaintea tuturor grijilor. Întru spulberare. Cum te-ai trezit azi? Nu-mi răspunde, știu că ai așezat limpede tălpile pământului și te-ai ridicat. Trece asta în dreptul primului tău Mulțumesc. Ai mâncat azi? Nu-mi răspunde, mă rog să fie un Da cu zâmbet. …

Ploaia măruntă și rece împungea cu mii de ace pelerinele bărbaților, zgribuliți de-o parte și de alta a căii ferate. Privind când în lungul liniei la semafoare, când la drumul pietruit și îngust pe care nu venea nimeni, polițistul strivi între buze o înjurătură. Fusese trezit din somn de un …

Întâi ia-o pe Imelda, ca să te dregi. Aşa scrie la cartea din care vii tu, iubitule, la Psaltire: Ai poftit la frumuseţe străină şi cu ea ţi-ai rănit inima. Aşa ai venit tu spre mine: frumuseţe străină intrându-mi în ochi în cuvinte albastre şi calde întâi. Apoi s-au făcut …

Drumul de trei ore de la Timișoara până la Mănăstirea Prislop pe o ploaie de sfârșit de lume. Una dintre acele situații în care un jurnalist se gândește care este unghiul de abordare al subiectului. Știi, dacă ai respect pentru această profesie, că nu poți cosmetiza o astfel de vizită. …

Un învăţat a fost întrebat odată ce înseamnă să crezi, să crezi cu adevărat. Iar el a dat următoarea pildă: într-un ţinut îndepărtat era o secetă cumplită. Sufereau deopotrivă oameni şi animale, tot ce era verde se uscase, vremurile bune păreau doar o amintire. Atunci, preotul i-a chemat la biserică …

De  multe  toamne  încoace,  zilele  mele  încep  supărate. În  viaţa  mea,  timpul  se  rostogoleşte  ca  un clovn  năuc, fără nicio  direcţie,  fără  plasă  de  protecţie  şi  fără  aplauzele  unui  public  care  nu  înţelege  nimic  dincolo  de  scălâmbăielile  dureroase  ale  acestuia. Şi  cu  toate  acestea,  îmi  place  toamna.  E  linişte,  adâncă …

Bunică-mea, Tănasca, s-a născut în 1925 și s-a căsătorit la 18 ani cu Gheorghe. Nu a făcut școală, că în Bragadiru de Teleorman puțină lume făcea școală între războaie. Însă nu îi trebuia școală ca să își crească familia. În 1944, cei doi au făcut un băiat căruia moașa i-a …

Ce simplă şi frumoasă-i viaţa când ai deasupra capului o umbrelă! Ocrotit sub micul norişor de pânză, te poţi aventura prin ploaie sau prin soare şi duci cu tine acel sentiment de siguranţă că totul va fi bine! Ba, dacă lumea ţi se pare prea mare, îţi poţi îngusta orizontul …

Dintre toate femeile care, câte și cum sunt, mă fascinează sincer femeia de stepă. Are ceva uscat în ea, dar nu ofilit. Are ceva aspru, dar catifelat sub apăsarea mâinii. Ceva sălbatic, dar îmblânzit de timp. Femeia de stepă are multe riduri. Mici, mari, lângă ochi, sub ochi, pe frunte, …

Nu ştiu de ce au devenit nevinovatele statuete din ipsos, viu colorate, piticii înfăţişaţi în posturi naive, stîngace, simbol al kitsch-ului ambiental, fiindcă prin anii ’70, cînd aveam zece ani, mie chiar îmi plăceau foarte mult. Îmi amintesc de anii de şcoală cînd învăţătoarea ne punea să mîzgălim cu creioane …