Articole despre poștaș

Privesc îndelung fotografia aceasta, nu pot să-mi iau ochii de la ea, Attilio Fontana e guvernatorul Lombardiei, cea mai încercată regiune a Italiei. Deznădejdea cuprinde inimile tuturor în fiecare seară, la ora 18 se prezintă buletinul Protecției Civile. Numărul de noi contaminați crește zilnic, de la câteva sute s-a ajuns …

Întoarcerea Este luna iulie, anul 2016. Mă întorc după douăzeci de ani în locul copilăriei mele. Aveam doișpe ani când am plecat de aici. Nu voi uita niciodată ziua aceea. Sunt sigur că mi-o voi aminti și înaintea morții. Am privit Aleea, deși voiam să nu mai privesc înapoi. Duminică …

Știrea săptămânii este, fără îndoială, cea despre poștașul cu peste 1300 de copii nelegitimi. Informația a fost preluată de fluxul media și rețelele de socializare, eliminându-se însă, răuvoitor, ultima frază din textul original, care spunea clar că articolul este un pamflet şi trebuie tratat ca atare, mizându-se pe simţul umorului pe …

Azi se simte sprintenă, a reușit să coboare din pat fără mari eforturi. A ajuns la baie fără să se sprijine de perete, și-a spălat fața cu apă rece și s-a surprins privindu-se în oglindă. Bătrânica din oglindă îi amintește de mama ei. Aceiași ochi mari, albaștri, aceleași riduri împrejurul …

Când iubeşti… O, Doamne, dacă ai înţelege ce ţi-e în puteri iubind, nu te-ai mai opri din a iubi. Şi de-ai iubi doar oameni, sărac ai fi în duh, dar sărac fără de scăpare ori iertare. Iubirea, uneori, se ascunde în pietre cărate de departe, săpate cu mâinile goale, fără …

Am ieșit pe ușa Poștei și mă îndreptam spre bicicleta-mi legată de-un stâlp. Tic se plimba după mine. Deschid încuietoarea, vâr cățelul în coșul bicicletei și dau să mă urc în șa. Dar m-a oprit domnul poștaș, care mă cunoștea de pe strada bunicii, unde aduce scrisori și facturi zilnic …

Sunt veche. Uneori așa mă simt. Bineînțeles că încă mi se zice domnișoară, încă am pielea frunții netedă și ceva prietene necăsătorite. Cred prin fiecare por că vârsta poate ignora certificatul de naștere și că ne-o trăim din interior spre exterior. Sunt veche fiindcă, însumat, am gândit cât pentru două …

De Dragobetele ăsta vreau să-mi scriu o scrisoare. Mie. Aşa, ca pe vremuri, să-mi aducă poştaşul un plic albastru ca o dimineaţă, cu numele destinatarului scris cu litere urâte de mână şi cu un stilou care scapă din când în când câte o pată mică de cerneală, la sfârşitul rândului. Pe …

Uneori se-ntâmpla ceva! Strada mea, lungă şi niţel şerpuită, avea zilele ei de glorie. Unele erau vesele, când trecea nea Vasilache, cofetarul oraşului, singurul pe care comuniştii îl lăsau să lucreze “ în privat”. Asta pentru că deh, şi lor le plăceau prăjiturile lui! Făcea un cremşnit de ţi se …