Articole despre reprosuri

În 1867, în revista „Familia” Mihai Eminescu publică poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Eminescu era atunci la începutul gloriei, România, pe hărţile lumii, era doar o bucăţică de pământ. „Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!” Trec anii, începe războiul, românii mor peste tot, de …

Liniștea. Ceva ce-mi lipsește tot mai acut, în ultima vreme. Dacă oi fi avut-o vreodată, cu adevărat. De căutat, știu că am căutat-o mereu. Mi-am dorit-o. Am tânjit după ea când viața părea a mă smulge brutal mie însămi. Liniștea. Un loc al meu, micuț, intim, luminos, cald. Un loc …

Dimineața mi se așeza pe palme, pe felia de unt, în cana de ceai, se întindea în toată bucătăria, amintindu-mi că o așteptasem cu nerăbdare. Toată noaptea mi se sudaseră gândurile, topind, ca într-un furnal, oțelul unor treceri de oameni cu patimă. Lumea se încrâncenase, ieri, în jurul meu, iar …

Cu tot respectul pentru mămicile care au devenit mămici pentru că aşa au vrut şi au fost împinse de la spate doar de dorinţă şi spirit matern (nu de alte argumente meschine şi egoiste) şi care şi-au asumat, de la bun început, că aducerea pe lume a unui copil nu e ca …

Omul acesta era tatăl lui. Trăise 20 de ani lângă el şi nu-l cunoştea. Era atât de uimit, încât nu-şi dădea seama că nu se atinsese de paharul cu bere. Un nod ciudat îl împiedica să respire cum trebuie. Ridică privirea şi privi atent chipul celui care-i dăduse viaţă. Era …

Victor și Victoria sunt fericiți. De fapt, aparențele sunt aproape întotdeauna înșelătoare, sunt poate fi foarte ușor înlocuit cu par, iar apoi, de la prezent până la trecut nu-i decât un pas. Așa că, Victor și Victoria fuseseră fericiți. C-așa-i în viață! *** Doi ochi albaștri. Pe când era în …

Sunt multe spuneri despre proști și despre prostie. Se spune că nu trebuie să te pui cu ei pentru că o să te bată cu experiența. Sau că prostia nu are limite, pe când inteligența, da. Și totuși, cum îi recunoaștem pe proști? Am făcut o listă. Poate fi îmbunătățită …

Aglaia, acesta este prenumele ei. Mama ei, femeie fără carte, îl auzise de la preoteasa din sat care îi povestise la un moment dat că pe bunica ei o chemase Aglaia și că numele ei însemna strălucire. O adusese pe lume într-o zi de mai, cu miros de lămâiță și …

Nelu, unchiul meu din partea tatălui, era un bărbat slab. Din mai multe puncte de vedere, dar cel fizic îți rănea ochii. Nu respecta alura rotunjoară a familiei ba, din contră, avea gropi adânci în obraji. Se adânciseră după ce a divorțat de mătușa mea pentru că, la fel ca …

Încă îi mai spală rufele (e doar un fel de-a spune, desigur, că doar nu le spală de mână), îi calcă hainele, pentru că detestă cutele (ea calcă până și chiloții tanga!). Încă se așază duminica la masă împreună, ca o adevărată familie. Pentru că încă locuiesc sub același acoperiș …