Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Adriana Tîrnoveanu

Adriana Tîrnoveanu

24 articles
Cine sunt eu e mult prea puţin important. Unii îmi spun Povestitoarea, alţii evita să-mi rostească numele. Sunt om care a găsit aliat în cuvinte, într-o vreme când alţii s-au săturat deja de scris, dar e o îndrăzneală prea mare să cred că pot construi cu ele ceva nemuritor. Nu ridic nimic, din ce aştern pe foaie, la rang de valoare şi singurul meu act de curaj e acela de a mă reda public într-o altă formă. Scriu pentru un album de vorbe în care, peste timp, să mă privesc altfel decât în cel de fotografii, căutând clipa, omul şi întâmplările care au dat drumul cuvintelor. Şi nu uitaţi, indiferent ce spun, tot port o mască, altfel m-aş speria şi aş fugi.
The Happiness Project

Dacă sunt de la țară?

by Adriana Tîrnoveanu / 3 April 2020

Nu știu, uneori, cum să reacționez când oamenii au mai multe de spus decât am eu. Mă așez într-un colț și ascult. Deseori, mă bag în discuție, atentă să nu gafez pe subiectul care, poate, îmi e străin sau îl înțeleg atât cât pot. De mică fac asta. Îmi plăcea …

Yes or No

Mă cheamă Marcela și port numele nenorocului

by Adriana Tîrnoveanu / 14 February 2020

Sunt prinsă într-o poveste capcană, iar asta e doar o zi din viaţa mea: Îmi găsisem rochia roşie pe scaun, lângă fularul lui de caşmir. Ce căuta acolo? Îmi chinuiam mintea cea fără răspunsuri simple. Îmi plac răspunsurile şi lucrurile simple. Îi urăsc pe cei care le complică. Pe masă …

Read me

Ioan

by Adriana Tîrnoveanu / 2 February 2020

În spatele casei mele e pădurea. În spatele casei mele e o peşteră. Prin spatele casei mele poteca se lăţeşte brusc şi devine întunecată. În spatele casei mele locuieşte, pe pământ, un om. Un om fără casă, fără prieteni, fără familie, fără o stea norocoasă, fără nimic. Stă acolo, pe …

The Happiness Project

Mulțumesc, Clara!

by Adriana Tîrnoveanu / 28 January 2020

Când am văzut-o prima dată pe Clara era atât de întuneric încât aproape că a fost totul ca o părere. Nici bună, nici rea. Eram mai degrabă preocupată de faptul că-mi parcasem mașina, cea roșie ca focul să-mi poarte norocul, pe locul vecinului neprietenos. Tot ce-mi doream era să ies …

The Happiness Project

Cea mai frumoasă declarație de iubire

by Adriana Tîrnoveanu / 8 May 2019

Nu ai nevoie de o dată precisă să faci urări, să devii brusc patriot, să primeşti o declaraţie de iubire sau să fii, chiar, nefericit. Acum mulţi ani, în această zi m-am simţit nefericită, neiubită suficient, neapreciată şi toate ne-urile pe care mi le pot aduce aminte. ,,Azi”, la cafea, …

Yes or No

Când ești neiubit…

by Adriana Tîrnoveanu / 19 March 2018

Când ești neiubit, ești ca o femeie fără zestre, ca o țigară uitată într-o tabacheră veche cu monogramă, nedeschisă cu lunile, îngălbenindu-se sub aripi de timp, ruginind povești adormite. Când ești neiubit, te plimbi prin casă, cu părul vâlvoi, cu o cană de cafea în mână, privind, fix, spre albul …

The Happiness Project

Cine spune că nu se cade să faci asta?

by Adriana Tîrnoveanu / 4 February 2018

Zăbrele de gând cald scuturat sub colbul amintirilor pale par a dispărea în cețuri de întâmplări noi. Nimic nu cade, nimic nu se ridică, nimic nu se cerne din tot ce ai adunat, ca o mătușică harnică, dar uitucă, ce mereu mai vrea să țină lucrul acela că poate-i trebuie …

Life Bites

A fost un accident

by Adriana Tîrnoveanu / 27 July 2017

Pe plită, cartofii fierb, clocotind ușor în oala de tuci roșu, care-mi place mie atât de mult. Măslinele sunt tăiate feliuțe, castraveciorii și ceapa, la fel. Fierb câteva ouă alături. E cald afară, dar în casă e numai bine. Radioul merge în surdină, de parcă un aer de sărbătoare s-a …

The Happiness Project

Dor de părinții mei, tineri

by Adriana Tîrnoveanu / 2 June 2017

Nu cred că există om să nu adune în categoria „amintiri din copilărie” întâmplări demne de dus până colo… peste timp, când viața nu va mai părea mereu un nor plutitor cu vise ce se pot îndeplini. Clar, am și eu câteva poveşti demne de acest minunat subiect. Poveşti simple, …

Yes or No

Băiatul cu garoafe roz

by Adriana Tîrnoveanu / 11 January 2017

Tata avea un obicei încântător – îmi săruta mâna. De când eram micuțe, avea acel gest de o noblețe extraordinară care ne făcea să ne simțim domnișoare, chiar dacă noi eram puțin mai înăltuțe decât clanța de la ușă. Ne lua ușor vârful degetelor și, atent, discret, cât o atingere …

catchy.ro