Articole despre roboți

Să ştii că nu-i de glumă, oamenii ăştia chiar ar face orice. Îi cunosc de-o dulceaţă de ani. Mă ştii doar că-s experimentoasă şi-nvăţ din orice. Oamenii ăştia fac pe dracu-n patru. O lasă naibii de pudoare, sar să te-ajute, să-ţi deschidă lumea, dacă ai găsit-o încuiată, s-o oprească, dacă …

M-am născut în perioada comunismului, unde totul se dădea cu porţia, inclusiv bătaia. Plecând de la dascăli până la părinţi (uneori şi vecinii) îţi aplicau corecţia ruptă din Rai, numită tupangeală. Ca părinte, nu prea ştiai multe în perioada aia. Viaţa era stas: serviciu, casă, copii şi nişte sfârşituri de …

Se spune că teatrul este efemer. O spun actorii, o spun spectatorii, o spun oamenii de rând și oamenii din breaslă. Se spune că teatrul este doar ”acum”. Un ”acum” care deja s-a consumat. Un ”acum” care și-a susținut pledoaria încă înainte de a se afla sub lumina reflectoarelor. Efemer …

Ţara mea, frumoasa mea, când ai să te vindeci, când? Au tras câinii de tine până te-au zdrenţuit. Nimeni nu ţi-a cusut rănile şi s-au prins aşa, căscate, ca zidul ăla netencuit de la Spitalul Judeţean, unde am stat ieri opt ore, pentru un gips. Nu am plâns de cald, …

M-ai ars, baby. M-ai ars de mi-au sărit capacele și mi-au explodat creierii. M-ai ars cum de mult nu m-a mai ars nimeni. Apoteotic. Apocaliptic. Cu flăcări și draci. Cum altfel? Era previzibil. Ăstea ca mine acolo ajung. Noroc că mie îmi plac dracii. Sunt sexy. Și fair play. Nu …

În liceu aproape toți colegii, în afară de Cătălina, care iubea folk-ul și cânta la chitară, râdeau de mine pentru că le povesteam ce mișto era pe vremea când exista Cenaclul Flacăra. Le spuneam cum eu aveam numai două luni când mama, care nu lipsea de la niciun spectacol, m-a …

De fiecare dată când ascult sau fredonez ”Confessa” lui Celentano, împieliţatul de pe umărul meu ăl stâng mă face să îmi imaginez în următoarea scenă: eu în faţa mamei, răspunzând întrebării cheie ”şi ce literatură ai mai citit tu în ultima vreme”. Iar eu, cu cea mai spăşită mutră din …

În ultima vreme m-am aflat între două lumi, oscilând între ceea ce credeam că are valoare de adevăr și ceea ce mi se părea a fi renunțare. Am adunat tone de frustrări și m-am rătăcit printre ele. Trezită în papucii lui Don Quijote, purtând lupte care păreau a fi juste …

“Scriitorul este santinela lui Kafka, treaz în noapte pe când toti ceilalţi dorm”. Mircea Cărtărescu, într-un superb interviu acordat Dilemei vechi. Fotografia, într-o dimineaţă de duminică, la Paris, de fapt o noapte. În care cei care stau santinelă, noi, puţini, o facem pentru a nu o lua razna într o lume …

Dacă mergi pe drum și te-ntâlnești cu oameni care stau pe bancă, în fața porții, te oprești și le dai bună ziua. Așa m-a învățat bunica, în urmă cu 40 de ani. Sau dacă pe drumul tău dai peste oameni mai bătrâni ca tine, faci la fel. Și nu era …