Articole despre singura

Obișnuiesc ca, din când în când, să plec singură undeva. Iar asta mă duce cu gândul la prima escapadă de felul ăsta. Erau copiii mai mici, iar eu într-o perioadă atât de încărcată, încât doar când auzeam „mama” mă încordam toată. M-am gândit că dacă plec, or să mai strige …

Nu prea dau eu des pe-acasă, dar şi când o fac am grijă să fie în momentele cheie, prin asta înţelegând sărbători, onomastică şi altele asemănătoare. Şi nu ştiu cum se face că tocmai în momentele astea ai mei au chef de pălăvrăgeală. Ai mei, inclusiv toţi ceilalţi oameni care …

Bine că nu ai fost cu mine în seara aceea. De atâtea ori te-am părăsit… Nu știam că poți părăsi un om în atâtea feluri, în vreo două ceasuri, cât a durat până am terminat două sticle cu vin. Te-am urât în seara aceea. Ba chiar a fost un moment …

Mă numesc Singurătatea și-mi doresc din toată inima să faceți cunoștință cu mine. După cum bine știți, eu mă găsesc de multe ori aproape de voi. De obicei, când zâmbiți, apar și eu pe acolo. Îmi place să fug câteodată și pot spune că sunt foarte ocupată. Caut să-mi fac prieteni și …

De ce nu-mi rămân și nu-mi durează oamenii? Parcă aș călători cu trenul, iar ei îmi rămân undeva pe peron, dar nu să-mi fluture batista, ci să mă arate cu degetul: că sunt, că nu sunt, că fac, că nu fac. Nu mi se înalță proiectele care îi includ și …

Azi am să fac un bilanț (asta cu bilanțul mi se trage de la muncă). Azi vreau să văd ce “am”. Azi m-am mutat în casă nouă. Nu e chiar nouă, e doar nouă pentru mine. Prima dată singură, într-o casă… mică, luminoasă, cu pereți albi, goi și geamuri mari. …

Plecam în creierii nopții și așteptam în gară la aceeași oră, același tren care venea de la Timișoara. Păstram în buzunar niște cuvinte cu care mă vrăjise. Mă întorceam plângând încet, așa cum se prelinge ploaia printr-un geam întredeschis. Plângeam de așteptare și de dorul celui pe care încă nu-l …

Ploua. Ei nu-i plăcuse niciodată ploaia. Știa că, atunci când plouă, se simte mai singură ca niciodată. Marea ei calitate, sau cel puțin așa crezuse până acum, când se apropia de 60 de ani, fusese că știuse întotdeauna ce se așteaptă de la ea. Copil fiind, apoi adolescentă și femeie, …

Valurile erau singurele care se auzeau. Mai strigau uneori pescărușii în aerul rece. Ocazional. Zorii de abia trecuseră și cerul era între gri și albastru. Nemișcare și liniște. Aerul curat și pătrunzător te încărca cu energie. Stătea înfofolită în pătură, cu o pereche de șosete groase, colorate, semi-ghemuită pe canapeaua …

Nu, dragă, nu ai dreptate. Continui să te minți, pentru că îți e teamă că o să îmbătrânești singură, că nu o să te așezi la casa ta, ca orice femeie cu scaun la cap și masă de 12 persoane în sufragerie. Asta cred eu. Nu există cale de mijloc. …