Noaptea îmbracă cerul, iar luna-i luminează, dintre nori, pașii.
E singură pe drumul dosit la margine de speranțe. Are obrajii îmbujorați și buzele-nsetate. Cu părul desfăcut și tălpile goale, pășește aievea pe drumul care poartă perdele grele de amintiri.
Și tine în pumnii ei strânși trecutul, poartă în ochi promisiuni neînfăptuite, și-n suflet, furtună. Îi pulsează nestăpânit pieptul, iar golul din stomac îi înnoadă mersul. Și negura crește înaintea-i, iar demonii iubirii neîmplinite o prind în lanțurile grele ale amăgirii. Îi ard obrajii de atâtea lacrimi și totuși îl mai vrea o dată. I-ar mai fugi în brațe și i-ar săruta sufletul cu milioane de fluturi. I-ar privi ochii cu inocență și i-ar cuprinde cu palmele calde chipul. L-ar mai iubi o dată și i-ar mai pune pe vorbe… pecete. L-ar mai crede o dată, de dragul amorului ce-i curge prin vene, și i-ar dărui lui stelele din ochii ei. L-ar privi cuminte cum el își lustruiește solzii de pe aripi și spate, în pasteluri de toamnă, și și-ar stinge din nou setea de primăvară eternă.
L-ar mai iubi o dată… i-ar da visele ei cu soare și buzele din petale de flori. S-ar pierde, îmbătată cu povești și l-ar prinde de mână tot pe el, chiar de-ar trăi din nou suferința, înaintea iubirii.
Și-ar fi din nou ei…
Guest post by Oana Alexandru
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
