Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Acum știu că trebuie să îmi număr binecuvântările, nu nefericirile

8 May 2016

Dani Dumitrescu.catchyStop! Asta am simțit că trebuie să spun la un moment dat în viață, când am conștientizat că, în loc să fac inventarul binecuvântărilor ce mi-au fost dăruite cu generozitate, eu mă încăpățânam să fac inventarul problemelor. Atunci am pus pe cântarul înțelepciunii bucuriile și nefericirile din viața mea și am conștientizat că balanța înclină în favoarea darurilor ce mi-au fost oferite.

Daruri pe care eu le luam ca atare, daruri pentru care nu eram recunoscătoare.

Probleme, greutăți, am avut cu duiumul, nu m-au ocolit, drumul vieții nu mi-a fost neted. Dar, dacă am reușit să trec peste ele, înseamnă că am un motiv în plus să fiu recunoscătoare.

 „Unii au primit prea multe…”, îmi spuneam, uneori, cu invidie. Acum știu că, dincolo de aparențe, în viața fiecărui om există drame. Disimulate sau nedisimulate. Există o lege a compensației: unii au averi, dar tânjesc după iubire; alții sunt norocoși în dragoste, dar sunt ghinioniști în carieră; unii se bucură și de un pom înflorit pe o stradă oarecare, alții nu sunt fericiți nici dacă privesc un pom înflorit de la balconul propriei vile.

happy

Unora le lipsesc oamenii dragi, le lipsește sănătatea, altora le lipsesc proprietățile.

„Voi fi – în sfârșit – fericită atunci când…”, îmi spuneam. Da, două clipe sau două zile după ce îmi îndeplineam dorința eram fericită. Apoi reveneam la problemele mele. Nu erau? Le inventam.

Voi fi fericită când voi avea o casă. Voi fi fericită când voi avea un copil. Voi fi fericită când voi pleca în excursia pe care o planific de câțiva ani. Și am fost… apoi am luat iar lucrurile ca atare și mi-am propus noi țeluri, noi idealuri.

De fapt, am fost fericită când am decis eu să fiu fericită, când n-am mai amânat momentul fericirii.

Acum mă bucur de clipa ce mi-a fost oferită. Acum nu mai aștept până când…

Acum știu că o bucurie mare compensează zeci de nefericiri. Când? Când știi să apreciezi.

Acum nu mai caut probleme, acum caut soluții.

Let it be! Nu mă mai înverșunez să văd partea goală a paharului, ci privesc binecuvântările ce mi-au fost dăruite!

Acum știu: când viața îmi oferă Cutia Pandorei, iau din ea speranța că totul va fi bine!

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Puteam alege să nu fac pe indiferenta

Eva

Când nimic nu este ceea ce pare a fi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
13,884 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro