Articole despre spirit

Cu toţii avem două vieţi. A doua începe când ne dăm seama că nu avem decât una… (Confucius) Cu câţiva ani în urmă, Brian Dyson, preşedintele Coca Cola, a ţinut un discurs la o universitate despre legătura dintre muncă şi celelalte responsabilităţi pe care fiecare dintre noi le avem în …

Nu, iubirea nu doare. Ea, în sine, ca avatar al sufletului nostru, lipsit de oase și de carne, nu doare. Ceea ce doare, în schimb, e lipsa cuvintelor ei și distanța dintre puncte puncte, acolo unde zace, golit de conținut, însuși corpul ei de mirare și de așteptare. La început, …

Era la noi în facultate o profesoară de literatură care mi se părea îngrozitor de urâtă. Era deșirată și ciolănoasă, scheletică și noduroasă, cu un gât subțire de un alb nesănătos sub care, când venea cu bluze mai decoltate, i se vedeau claviculele și oasele sternului exact ca în planșele de anatomie. Avea niște buze extrem …

Am început să cochetez cu scrisul din mai multe motive. Unul dintre ele este refuzul de a mă înțărca de la limba în care mi-am strigat pentru prima oară mama. S-au făcut trei ani de când am decis să-mi iau bocceluța pe umăr și lumea-n cap și să îngroș rândurile …

Li-l datorez direct Gianinei Corondan (al cărei profesor de spaniolă era la acel moment) şi lui Gabi Massaci, la a cărei galerie de artă ne-am întâlnit prima dată. Indirect, lui Alex. Leo Şerban, care, dincolo şi după plecarea sa, întinsese între noi nişte fire invizibile, dar care se legau repede …

Corpul meu mă ascultă! Ca fiecare dintre noi, copil fiind, am primit iubire de la mama. Cred cu tărie că, într-un fel sau altul, toţi primim iubire de la mama. Însă, într-o zi din adolescenţa mea, mama mi-a dat drumul din braţele ei şi a părăsit această lume. Şi pe …

Ştiţi cum îmi imaginez eu sufletul? Sub forma unui băieţel în vârstă de cinci-șase anişori, îmbrăcat în blugi, cu un tricou albastru, cu o freză ştrengărească, gropiţe în obraji, zâmbet impecabil şi neatins de impurităţile lumii. Desculţ…  Îi e mai tot timpul frig, indiferent dacă e caniculă sau viscol, şi caută …

Actorii, artiștii în general, sunt chipul nostru senin, identitatea noastră regală în fața lui Dumnezeu, dar sunt în egală măsură cronicile prescurtate ale timpului în care trăim! Actorii noștri nu mor, nu mor de fapt niciodată, spiritul lor dăinuie mult dincolo de sfârșitul alcătuirii lor fizice, dăinuie atâta timp cât …

Am plâns mult când a plecat, aproape o lună am plâns în fiecare zi şi în fiecare noapte. Era foarte dureros, mai ales că nici nu ne-am certat vreodată. Era dureros pentru că nu îl puteam învinovăţi de nimic, decât că nu mă mai iubea, dar este oare asta o …

Trebuie să exersăm cât mai mult moartea artistică, virtuală, poate că așa ne obișnuim și noi că odată nu vom mai fi. Marea soprană Angela Gheorghiu râdea când povestea cu Ioan Holender despre morțile ei spectaculoase de la finalul operelor lirice. „Cât de frumos ați murit, doamna Gheorghiu, așa moarte… …