Articole despre valuri

Te-am visat. Aproape că îţi simţeam mirosul de sare şi de alge de pe pielea arsă, până când m-a trezit ea. Cu ochii abia deschişi, îi văd pijamalele prea largi pe trupul fragil de copil naiv. Închid ochii şi te văd. Încă eşti acolo, purtând cămaşa mea. Vreau să te …

În fața mea, în tramvai, doi bătrâni se țin de mână. Și-au sprijinit bastoanele de geam și s-au cuibărit unul lângă altul strâns, de parcă n-ar vrea să se mai despartă niciodată. Ea – canadiancă, pesemne născută aici. El are un accent puternic, graseiat. Bătrâna zise: – Este cea mai …

Am un chef nebun să scriu. Mi-e greu să mă hotărăsc asupre unui singur subiect, însă. Momentan, în mintea mea e un haos total. Nevoia de a-mi elibera sufletul e atât de mare încât mâna nu mi-e la fel de rapidă. Cele petrecute în ultimele săptămâni în context social, politic …

Marea! Între noi două a fost dragoste la prima vedere, iar Cupidon ne-a fost mama care m-a dus de mână să văd răsăritul și să respir mirosul mării. De atunci, în fiecare vară, mi-e dor de mirosul ei și caut în fiecare întindere de apă un déjà-vu. Când am crescut, am …

Stătea pe treptele verandei. Privea marea. Totul era calm. Plăcut. Dulce. Valurile aduceau colane de spumă pe mal. Erau valuri mici, calme şi ele. Îi plăcea să stea pe verandă şi să privească marea. Pentru o vreme, nu mai exista oraş, muncă. Toate problemele rămâneau suspendate undeva în neant. Nu …

Ştiu, femeie, că nu ţi-e uşor, crede-mă că ştiu. Ai ajuns la jumătatea vieţii şi nu mai poţi fi păcălită. Înţelepciunea s-a lipit de tine odată cu ridurile alea fine din colţul ochilor. Ai crescut şi nu mai râzi cu gura până la urechi, doar zâmbeşti la glumele altora. Câţiva …

Scrie-ți durerile pe nisip… ca să vină apa să le înghită și furtuna să le împrăștie. Să vină vântul să le spulbere, ca să le uiți, ca să le treci ca și cum ai răsfoi o carte, să alungi amarul din inimă și lacrima sărată de pe obraz. Scrie-ți durerile …

Neaşteptatul şi neverosimilul joacă, orice s-ar spune, un rol straşnic de desuet şi de fundamental în vieţile noastre. Ne urmăm traseul deja stabilit de o divinitate ale cărui gânduri nu le cunoaştem, dar care ştie perfect ce e bine şi ce nu pentru noi, şi dincolo de ineditul situaţiei – …

Am învățat o lecție de agățat în cuierul de pe peretele din fața ușii de la intrare, s-o mai îmbrățișez cu privirea când intru în casă deznădăjduită. O lecție despre oameni în general, căci nu mă refer doar la iubirea din cuplu. O transform în cuvinte căci, poate… cineva aici …

Valurile erau singurele care se auzeau. Mai strigau uneori pescărușii în aerul rece. Ocazional. Zorii de abia trecuseră și cerul era între gri și albastru. Nemișcare și liniște. Aerul curat și pătrunzător te încărca cu energie. Stătea înfofolită în pătură, cu o pereche de șosete groase, colorate, semi-ghemuită pe canapeaua …