Articole despre vis

Pe bancă, între noi, stăteau liniștiți kilometri de tăcere. Lumea își urma cursul firesc al unei seri de vineri. Terase pline de fel de fel de oameni, unii plictisiți, alții gălagioși, alei zgâriate de roțile rolelor sau călcate fâșâit de bicicliști. Și noi. Cu ochii ațintiți în reflexia apei, tulburată de …

La  25 de ani, 1.60 și o peniță, purtând o poveste de iubire nemărginită și tumultuoasă de opt ani, poate și mai bine, simt nevoia să împărtășesc emoții, trăiri, celor care au trecut sau trec printr-o asemănătoare poveste… Când eram copil, visul meu măreț de pe atunci era unul diferit. Nu …

Bunica și-a dorit o rochie roșie. De casă sau de stradă, nu mai știu exact. Nici motivul pentru care nu a avut una nu îl cunosc. Probabil pentru că, în primul rând, era doar un moft; nu reprezenta o nevoie stringentă. Pe vremea ei – vorbim de începutul secolului trecut …

Când trăiești agățat de o speranță, nu trăiești la întâmplare. Speranța te ghidează, te ține la suprafață, te hrănește, te obligă să continui, te încarcă de energie și îți ostoiește arsura sufletului. Când ne-am despărțit, pentru că el urma să-și facă studiile în străinătate, iar eu să le continui pe …

Era primăvară în sufletul ei. O primăvară blândă, senină și plină de culori. Era singură în acea seară. O seară obișnuită, cuminte, când miresmele florilor încep ușor de tot să se facă simțite. Privea pe geamul larg deschis și parfumul liliacului alb îi bucura simțurile. Nu mai era tânără, dar …

Nicăieri nu suntem mai liberi decât în vis. Atunci când visăm, totul este posibil, ce minunat! Poate o răsplată a Naturii, care să compenseze neîmplinirile de peste zi. Visăm alb-negru sau colorat. Și chiar în limbi străine. Dar ce se întâmplă atunci când nu mai visăm nici în… vis?! Visarea poate că …

Cu rochia pătată de iarbă şi de vin, Cu sânii sărutaţi de un tânăr derbedeu, Cu buzele crăpate de ploi şi de senin, A piei de marinari miroşi, Miroşi a sare, Iar când te întorci râzând, Târziu în patul meu, Sunt  obosit şi dorm de atâta aşteptare. ©Emile Vernon Pe …

Dragul meu, Aceasta este o scrisoare pe care doream să ți-o scriu mai de demult. Când te-am cunoscut, ți-am mai spus, erai vesel și, bineînțeles, puțin mai tânăr. Aveai o lumină în ochi, pe care o ai și acum, dar mai copilărească. Te-am iubit mult și încă o fac, foarte …

Am ieșit în hol să îl întâmpin, nu știu de ce nu mă simțeam deloc, chiar deloc confortabil, auzisem prea multe despre el și mă stânjenea ideea de a-l avea partener de discuție (pacient mi se pare, și acum, prea mult spus). Stătea într-un colț, pe fotoliul roșu din anticameră, …

A fost odată o copilă cu părul bălai. Cu ochii mari, scânteietori și tulburător de albaștri. Avea copila asta în ea, un ocean de candoare. Iar în mintea ei, foarte tânără, oamenii erau toți perfecți; oarecum numai frumoși, oarecum numai buni. Numai când aveau de zis ceva cu o vorbă …