”Oricât voi trăi şi oriunde va fi să mor, rămân băileştean până în străfundul sufletului”.
În urmă cu 30 de ani, în ziua de 12 decembrie, nu se ştie de ce aşa de devreme, Amza Pellea şi-a luat cuvintele, umorul, durerile, bunătatea şi s-a dus cu ele sus. Putea să stea mai mult aici, pe pământ, dar ar fi fost împotriva firii, fiindcă tot ceea ce e plămădit cu ingrediente rare se consumă repede.
”Cred că nu era un om simplu, dar ne făcea să credem asta. L-am cunoscut că pe un om fermecător şi plin de gingăşie şi blândeţe. De câte ori ne-am întâlnit în actorie, era calm şi relaxat. Avea integritate, fără să pară lăudăros.”
”Era un om bun. Era un om cu multă candoare. Avea un zâmbet dintre acelea întâlnite arareori în viaţă. Te înveleai în zâmbetul lui, pentru că nu era de complezenţă, era un zâmbet acordat ţie cu multă atenţie.”
”Avea o simplitate şi o bucurie de a intra în rol care te făcea să-l invidiezi aşa benign, cum o faci faţă de cei care cântă minunat, pentru că Dumnezeu i-a înzestrat cu voce. Avea o mare dimensiune artistică. Când a dispărut, o mare lumină s-a stins.”
”Îmi aduc aminte de acea poveste cum a fost uitat pe câmpul de bătaie în costumul lui Mihai Viteazul. Ziua de filmare fusese lungă şi grea. Că mai uiţi pe câte cineva, se mai întâmplă, dar chiar pe Mihai Viteazul? Nu s-a supărat pe nimeni, ba chiar a izbucnit în râs şi înţelegând ca un artist absurdul întâmplării, a pornit şontâc, şontâc la şosea, la ia-mă nene!”
Sunt numai câteva frânturi de gânduri despre Hamuza, numele de unde vine Amza şi înseamnă cel puternic. Puteţi citi aici articolul integral şi să vă întâlniţi puţin astăzi cu el. S-ar bucura, spunem noi!
Un interviu haios luat de Amza Pellea lui Nea Mărin
AP: Ce vârsta aveţi?
NM: Cinci ani.
AP: Cum vine asta?
NM: Cinci ani de când mă cunoaşte lumea, altminteri 44 şi, daca ie s-o luăm pe-a dreapta, io bag sama că sunt de-o vârstă cu pământu’.
AP: Dar nepotu’ Suca, câţi ani are ?
NM: Cu ăsta ie mai greu, că ăsta când ie la armata, cand ie la şicoală, când să-nsoară, io chibzuiesc în prostia mea ca Suca ăsta n-are vârstă.
AP: Păţaniile pe care le povestiţi s-au întâmplat în realitate sau sunt rodul imaginaţiei ?
NM: Unele s-au întâmplat de-adevăratelea, alelalte care nu s-au întâmplat au toată vremea să se se-ntâmple.
AP: Aveţi dreptate, nimic nu-i nou sub soare. Care e lucrul pe care îl iubiţi cel mai mult ?
NM: Veselia şi frumuseţea sufletului românesc.
AP: Doriţi să uraţi ceva ascultătorilor ?
NM: Sănătate, că-i mai bună decât toate.
AP: Ce vă doriţi dumneavoastră?
NM: Tot sănătate, că, în privinţa asta, sunt şi io tot ascultător.
AP: Vă mulţumesc pentru amabilitate.
NM: N-ai de ce! Da’ să ţii minte di la mine, ăla care a născocit vorba asta, „mulţumesc“, ăla a avut ăi şapte ani de-acasă! Ai noroc şi s-auzim de bine!
Citiţi şi
Fotografia și citatul zilei – Amza Pellea
