Îndrăgostitul nu prea are nevoie de cuvinte, ați observat? El primește și oferă totul prin gesturi, comunică la un nivel mai subtil, emoțional și intuitiv, fără a solicita confirmări. Nu are nevoie nici de asigurări, fiindcă pentru el totul e încă increat, totul are potențialul de a înflori și a deveni mai bun, mai frumos. Poate că nu greșesc prea mult dacă spun că starea de a fi îndrăgostit nu are egal în experiența umană comună.
De regulă, nu poți – și nici nu-ți vine – să vorbești despre ceva cât timp ești în experiență. Abia după ce s-a sfârșit o poți privi cu ochi critic, judeca și trage concluzii. Și dacă tânjești după starea de grație pe care nu recunoști că ai pierdut-o, tot atunci începi să te complaci în amăgire, folosind cuvinte pentru a menține o iluzie sau încercând să te menajezi pe tine sau pe cel care ți-a fost până de curând tovarăș în călătoria inexprimabilă care-ți năștea fluturi în stomac.
Gesturile demonstrative de afecțiune față de partener pot semnala contrariul lor, este de părere Sean Horan, expert în comunicare relațională la Colegiul de Comunicare al Universității De Paul.
El a încercat să determine cauzele pentru care oamenii implicați într-o relație de cuplu folosesc un comportament afectous pentru a ascunde sentimentele lor reale față de partener. Studiul „Understanding the Routine Expression of Deceptive Affection in Romantic Relationships” (Înțelegerea exprimării de rutină a afecțiunii amăgitoare în relațiile romantice) pare să sugereze că preferăm să spunem „te iubesc” abia atunci când, dacă am fi sinceri, am spune de fapt „nu te mai iubesc”.
“Cuplurile se folosesc de exprimarea unei false afecțiuni pentru că au sentimente negative față de partener și vor să salveze aparențele, evitând să-și pună partenerul într-o situație jenantă sau dorind să ocolească o situație de potențial disconfort”, rezumă Horan concluziile studiului.
Ca exemplu, el citează declarațiile neadevărate despre sentimentele față de partener, sau un comportament afectuos care maschează de fapt emoții negative: una din participantele la studiu a mărturisit că nu dorea să-și îmbrățișeze partenerul pentru că era în toane proaste, dar totuși o făcea; un alt participant îi spunea prietenei ei să o iubește ca să scurteze convorbirea telefonică și să revină mai repede la meciul de baschet pe care-l urmărea; întrebată de prietenul ei dacă îi place noua lui tunsoare, o altă participantă a mințit răspunzând da, cu intenția de a menaja sentimentele partenerului.
Conform constatărilor, folosirea demostrațiilor de afecțiune – verbale sau non verbale – este mult mai răspândită decât am fi tentați să credem. Partenerii din cuplurile necăsătorite investigate de Horan obișnuiau să-și „mintă frumos” perechea cam de trei ori pe săptămână. Totuși, descoperirea lui Sean Horan nu este întru totul o veste proastă. După părerea lui, acest tip de comportament amăgitor nu este neapărat unul negativ: „A te folosi de un comportament sau de niște cuvinte afectuoase ca să minți pare să fie ceva obișnuit în relațiile romantice, dar oamenii nu par să aibă ceva împotrivă. De fapt, e posibil ca această conduită chiar să ajute la menținerea unei relații”.
Pe la 4-5 ani, când era blond și bucălat și toată lumea simțea nevoia să-l acopere cu mângâieri, să-l smotocească și să-l ciufulească de drag, vărul meu Paul găsise o soluție alternativă interesantă: le spunea candid „cicălitorilor”: „te iubesc, dar lasă-mă-n pace!”
Citiţi şi
Trei motive pentru care sunt tot mai mulți bărbați singuri pe termen lung
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
