Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Teoria singurătății

17 August 2018

Cred că avem în genele noastre o frică teribilă de singurătate. Moștenită – cum altfel? – pe linie paternă, pentru că lui Dumnezeu, fix după o eternitate, i s-a urât să fie singur și neapreciat.

Și fiindcă istoria istorie și cea biblică au fost consemnate mai tot timpul de bărbați, nu prea avem de unde ști dacă și mama păcătoasă sau absentă o fi avut vreo contribuție la asta.

Cert e că Adam, după ce s-a bucurat el de tot ce putea să se bucure într-un loc despre care habar n-avea că-i îngrădit, s-a trezit cu Eva pe cap, pentru că Tatăl s-a gândit că fiul ar putea avea aceeași problemă: singurătatea.

Logic, am putea spune.

femeie singuratate fereastra

Și uite așa, avem la purtător ideea că nu e bine să fii singur! Panicați până-n ADN, construim relații, trăim întâlniri, magice sau nu, sufocăm pe câte cineva sau ne găsim refugii temporare în brațele altcuiva, să nu cumva să fim singuri!

Stăm singuri după o „poveste” sau înaintea alteia, echilibrați termo-dinamic și cu fengshuiu’ la locul lui. Și chiar gândim nesperat că nu-i așa rău să fii și singur. Greșeală fatală! În secunda doi s-au și activat genele alea de au frica de singurătate în ele și totul scapă de sub control: rațiunea, siguranța, hormonii, mândria, instinctul de conservare și ce-o mai fi pe lângă carcasa omului.

Și omul, care tocmai zisese că nu mai vrea nimic, se jurase că nu mai vrea pe nimeni, are un deja- vu cu destinul care-i scoate în cale o altă „jumătate perfectă”.

Aiurea, suntem bolnavi din naștere, să lăsăm romantismele și predestinarea!

Ni se trage de la tată, ăla procopsit de Tac-su cu un leac antisingurătate. Gratis. Oferta vieții.

…Ce să vezi?! Suntem în postmodernism și încă plătim dobânda.

Guest post by Niko T.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Jurnalul unei femei ce nu poate să mai iubească

Fotografia și citatul zilei – „Trăiește intens, trăiește fără teamă!”

Și tatuat, și bătăuș… Trebuie să te cunosc!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,310 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro