Traiul fără adăpost – mai mult decât lipsa acoperişului deasupra capului?

Mihaela Cârlan

9 February 2011

Această abordare m-a determinat să scriu despre recomandările făcute de un juriul independent la finalul Conferinţei de consens european privind traiul fără adăpost, desfăşurată recent la Bruxelles. Pentru că numele fenomenului a cărui eradicare se doreşte până în 2020, desemnează, în opinia membrilor juriului, mai mult decât absenţa unui acoperiş. Iată cum sună recomandările şi soluţiile propuse factorilor de decizie.

1. Traiul fără adăpost trebuie să se refere nu doar la dormitul pe străzi, ci la traiul fără acoperiş, traiul fără locuinţă, traiul într-o locuinţă nesigură şi traiul într-o locuinţă inadecvată.

Această extindere transformă în îndreptăţiţi la asistenţă socială, pe lângă persoanele care nu au nici acoperiş, nici locuinţă (?), şi pe cele care au o locuinţă, dar este sub standardele unui adăpost. “Nesigur” şi “inadecvat” lasă de asemenea loc de interpretări.

2. Traiul fără adăpost trebuie considerat o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. Eradicarea şi nu gestionarea fenomenului este soluţia problemei.

3. Eradicarea traiului fără adăpost impune abordări “axate pe locuinţe” care înseamnă promovarea accesului la locuinţe permanente, prevenirea apariţiei traiului fără adăpost şi furnizarea de asistenţă temporară persoanelor cu dificultăţi care trăiesc în locuinţe proprii.

Dreptul la un trai adăpostit derivă din dreptul la muncă. Traiul fără adăpost, în varianta lui simplă sau adăugită, a fost în toate timpurile un efect al neputinţei de a gestiona global ori local crize mai mult morale decât economice. Dar flagelurile n-au fost eradicate prin construirea de mai multe spitale, ci prin căutarea, aflarea şi distribuirea nediscriminatorie a antidotului.

4. Nicio persoană din Uniunea Europeană nu trebuie să se confrunte cu lipsa mijloacelor de trai, indiferent de statutul său juridic sau administrativ.

Foarte frumos, dar drepurile imigranţilor sunt o problemă spinoasă şi tot mai controversată în majoritatea statelor europene, unde political correctness a devenit subiect de satiră.

5. Persoanele fără adăpost trebuie să fie abilitate pe cât posibil să participe în procesele de luare a deciziilor care le afectează viaţa.

Aceasta ar presupune instruirea lucrătorilor sociali şi a celorlalte servicii specializate în vederea creării de oportunităţi pentru persoanele fără adăpost. În România, unde homeless e sinonim cu hopeless, mai e cale lungă până acolo. Oamenii încă sunt mai dispuşi să ajute animalele fără adăpost.

6. Este necesară o strategie europeană împotriva traiului fără adăpost care să fie ambiţioasă şi să ofere cadrul elaborării strategiilor naţionale/regionale în statele membre.

“Strategia constă dintr-un cadru comun pentru definirea traiului fără adăpost (ETHOS), măsurarea, monitorizarea şi raportarea progreselor către eradicarea traiului fără adăpost, susţinerea elaborării strategiilor naţionale/regionale, dezvoltarea unei agende de cercetare puternice, încurajarea inovaţiei sociale, promovarea serviciilor de calitate, educaţia reciprocă continuă şi schimbul de experienţă transnaţional, finanţarea şi introducerea generală a problemei traiului fără adăpost în toate domeniile politice relevante. Această cale de acţiune este posibilă şi necesară în contextul noii strategii Europa 2020, şi în special al Platformei Europene împotriva Sărăciei şi Excluziunii Sociale.”

Am reprodus integral elementele strategiei pentru a vedea câte acţiuni ar fi necesare ca până în 2020, adică în doar 10 ani, să eradicăm fenomenul. Să ne urăm succes!

Ce simţi când întâlneşti un homeless?

  • Dezgust (39%, 7 Voturi)
  • Compasiune (28%, 5 Voturi)
  • Impusul de a ajuta (17%, 3 Voturi)
  • Teamă (11%, 2 Voturi)
  • Nimic (6%, 1 Voturi)

How it looks now: 18

Loading ... Loading ...



Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,090 views

Your tuppence

  1. E oare treaba ambasadorului Marii Britanii să doarmă sub cerul liber pentru bucureștenii fără adăpost? – Featured, Life Bites | Catchy / 15 October 2017 19:56

    […] (function(d, s, id) { var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0]; if (d.getElementById(id)) {return;} js = d.createElement(s); js.id = id; js.src = "//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"; fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs); }(document, 'script', 'facebook-jssdk')); Tweet (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); Uneori, trecem pe lângă ei cu disponibilități sufletești ori materiale diminuate grav de propria poveste. Alteori, aparenta indiferență cade sub impulsul cald, uman, de-a oferi o vorbă, ceva de mâncare ori o haină. Atunci cauți un semn că cel sau cea din fața ta a fost cândva ca tine, poate. Înotdeauna e o poveste dincolo de stratul de mizerie, de mirosul greu, de privirea tulbure, de vorba care se lasă greu scoasă din gură. Li s-au tocit sensibilitățile, li s-a ascuțit doar instinctul de supraviețuire. Atunci când își doresc să mai trăiască, când mai există un licăr de speranță. Cât e cald afară, pericolele sunt puține. Când vine frigul, însă, viața fără adăpost e tare grea și mereu primejduită. Nici nu-ți poți imagina cum ți-ar fi. Nici nu-ți poți imagina cum au ajuns așa. Pentru a-i înțelege ar trebui să stai printre ei, să faci ce fac ei măcar o zi. Sau o noapte. Au fost jurnaliști care au făcut-o. Reportajele sunt greu de citit. E multă suferință și disperare. O mână întinsă poate face diferența între întoarcerea la o viață decentă sau sfârșitul ca un câine pribeag, al nimănui. Sălbăticit. De aceea există organizații de binefacere, pentru că nu toți sunt cazuri pierdute. De aceea, pentru a atrage atenția asupra lor, personalități publice aleg să petreacă o noapte fără adăpost, alături de ei. Așa a făcut prințul William în 2009 – a dormit într-o noapte friguroasă de decembrie printre cei cunoscuți generic drept oamenii străzii. Pentru că nu mai au un loc al lor, un acasă. Ducele este partonul Centerpoint, organizație de caritate care îi ajută pe tinerii rămași fără adăpost. Care erau aproape 15.000 în 2015.   Interviu acordat presei de către domnul ambasador din… sacul de dormit.  Sursă foto: contul de Twitter al domnului Paul Brummell Așa a făcut și ambasadorul Marii britanii la București, Paul Brummell, în noapte de 13 spre 14 octombrie, pentru a marca Ziua Internațională a Oamenilor Fără Adăpost. “A fi lipsit de acoperiș este o situație în care poți ajunge ușor, nu o boală cronică. În București, care are două milioane de locuitori, sunt cam 5000 de oameni fără adăpost.” Ambasadorul, împreună cu alți reprezentanți ai comunității britanice din România – Nigel Bellingham, directorul British Council Romania, Charles Crocker, preşedintele British Romanian Chamber of Commerce, şi Ian Tilling, preşedintele Casa Ioana, au voluntariat în favoarea organizației caritabile casa Ioana, inițiatoarea evenimentului de tip “Sleep Out” și și-au petrecut noaptea în saci de dormit. Alături de alți voluntari, români, (în caz că vă întrebați dacă a fost vreun oficial, gen primărița Bucureștiului sau vreun politician de stânga, nu, n-a fost) englezii au dorit să atragă atenţia asupra situaţiei persoanelor fără adăpost şi să susţină activitatea fundaţiei Casa Ioana. Casa Ioana a fost înfiinţată în anul 1995 şi vine în sprijinul familiilor, în general femei şi copii, care ajung victime ale violenţei domestice sau care nu au adăpost. Casa Ioana pune la dispoziţia acestora un spaţiu de cazare gratuit până când reuşesc să îşi rezolve problemele care le-au adus în această situaţie. De asemenea, asociaţia oferă acestor persoane vulnerabile o gamă largă de servicii de asistenţă psihologică şi socială care le ajută să facă tranziţia către o viaţă independentă şi stabilă. Citiți și Traiul fără adăpost – mai mult decât lipsa acoperișului deasupra capului? […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro