Triunghiuri amoroase, armonioase, amoral-delicioase

Liliana Widocks

23 June 2017

lila 1 Mi-a pierit liniştea în somn pe la două noaptea, nu pentru că ar fi năvălit hoţii, să care filme pentru adulţi cu tot cu plasma din sufragerie, ci pentru că, aflat într-o pauză de la supravegheat organele, creierul meu punea cap la cap câteva detalii minore, construind ceva grotesc.

Fără să fie tulburat de vreo telepatie, Vlad dormea lângă mine, dus. Tizul lui îl trăsese probabil în ţeapă şi pe Moş Ene, să ţină pe loc starea de tăcere şi beatitudine. Eram împreună de cinci ani şi toţi specialiştii se puseseră de acord, atunci izbucneşte prima criză majoră într-un cuplu. De parcă asta nu ar fi fost de ajuns, îl prinsesem de câteva ori privind confuz la praful de pe geamuri, întrebându-se de ce nu-l punea la punct gravitaţia, aşa cum nu venea neisprăvita să tragă mai jos de pulpe fustele lui Ingrid – arhitectă şi pictoriţă, care se alăturase de curând firmei la care lucra.

În timp ce remodelau imaginea oraşului, Ingrid îi remodela imaginaţia, ca pe plastilină. Îl observasem, crezuse că fusese discret la petrecerea de Crăciun, dar privirile i se scurgeau până la încreţitura de pe genunchi. Era timpul să fac nişte schimbări, altfel riscam să împarţim şi pliculeţele de ceai din bucătărie. De a doua zi, mi-am făcut programări pentru toată săptămâna: coafor, sală, cosmetică, cursuri de gătit. Mi-am tăiat părul scurt, până sub urechi, am început să imprim o uşoară tendinţă sport liniei clasic-elegante a ţinutelor de birou. Într-o pauză de masă, l-am tras de guler pe Alex până în sala de şedinţe, unde i-am propus un rol de amant, avea referinţe excelente. Cu Alexandru mă ştiu din şcoala primară, am fost colegi şi prieteni. Ne-am angajat, ca echipă, la aceeaşi companie de telecomunicaţii. L-am ajutat să scape de multe legături ce-l epuizau psihic şi i-ar fi asfixiat reputaţia de burlac. Era timpul lui să strălucească. S-a lăsat greu. Insista pe faptul că eu şi Vlad ne iubeam, se vedea cu ochiul liber, poate era nevoie doar de-o discuţie şi o vacanţă cu iz tropical. A trebuit să insist şi să-l ameninţ cu divulgarea de secrete către viitoarele candidate la funcţia de soţie. Soţia reticentului.

trio

La cursurile de gătit m-a impresionat stabilitatea emoţională a unui cuplu de vegani, aşa că până ce creaţiile mele aveau să fie comestibile, am început să iau masa la un restaurant de top. Luam mâncare şi la pachet, la recomandarea expresă, dar discretă, a stăpânului localului. Până şi Vlad era de acord că mâncarea era delicioasă.

***

Vlad îşi dădu puţin la o parte visele de pe ochi. Parcă întinerise. Ligia, nevastă-sa, arăta din ce în ce mai bine. Încă o mai iubea, deşi picioarele alea lungi şi subţiri ale lui Ingrid îi luaseră minţile. Poate că era mai bine să se culce cu ea şi să şi-o scoată din cap. S-ar putea întâmpla ca în pat să nu se declanşeze niciun foc de artificii. Cu Ligia partea asta era extraordinară, nu înţelegea cum putea să o dorească şi pe Ingrid, dar aşa erau construiţi bărbaţii. Decât să lupte cu sine însuşi şi să distrugă tot, mai bine ataca şi apoi se retrăgea elegant. Ingrid părea o femeie de înţeles, deşteaptă, superbă şi independentă.

În săptămânile care au urmat, avea însă să-şi dea foc teoriilor. Sexul cu Ingrid era fenomenal, poate şi pentru că îl turbase interesul subit al lui Alex pentru nevastă-sa. De la o vreme lucrau unul cu mâinile pe celălalt, des, şi la birou, şi acasă. Când a aflat de cacealma era prea târziu, sexul cu Ingrid devenise obsesie.

***

– De ce i-ai spus că ne prefăceam, îmi vine să te strâng de gât, trădătorule!

– Cu tine mă descurc, idiotul de Vlad venise pregătit să-mi stâlcească faţa.

– Îţi era frică că n-o să te mai iubească nici maică-ta?

– Aiurea! Cu o vânătaie la ochi le-aş fi smuls tandreţe şi duioşie şi precautelor, apetit mai ceva decât la dieta cu carne. Oh, scuză-mă dragă, am uitat că acum eşti vegană şi carnea a devenit cuvânt de la mama dracului. Îmi era de fapt teamă că Eu nu o să mă mai pot iubi!

– Secătură! N-ai suflet, uneori am impresia că te-au angajat deja fochist la caznele de la cazane.

– De-aia îmi eşti dragă şi nu te-am curtat niciodată, deşi tentaţia e acolo, dar îmi ştii toate secretele şi eşti şi plină de idei. Lăsând la o parte aventura noastră eşuată, omul te iubeşte, fugi acasă şi lămuriţi lucrurile, altfel, ca să-mi peticesc orgoliul, s-ar putea să te iau eu în serios. N-ai plecat?

A trecut un an de atunci. Vlad arată superb în costumul de mire, iar eu nu-mi văd fundele de pe pantofii cu toc decât în oglindă. Juniorul pregăteşte triplu salt pentru ieşirea în lume. Soţul meu mă sărută pe tâmplă şi simt cum fierbinţeala mă ridică pe vârfuri. În faţa altarului, ţinându-se de mână, Vlad şi Ingrid îşi promit iubire veşnică. Mă strâng lângă iubitul meu, deţinător al unui restaurant vegan de succes, cu mâncare delicioasă şi fratele unei creaturi eterice, trup de cadână, ochi migdalaţi, priviri fulgerând a furtună. Urmează Alex

Pe Liliana o găsiţi aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Prima zi de doliu

Pariul

De ce…?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,172 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro