Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Există două tipuri de bărbați: tu și restul

4 March 2019

Acest text este replica ei la mesajul lui, publicat aici

Eu te-am ales pe tine. Prima dată, din întâmplare. Da, 4 martie. Acum 2 ani. M-ai întâmpinat cu un ”Bine ai venit printre prietenii mei, kid!”. Și am continuat până seara. Din prima zi.

Spuneai că ți-am plăcut din pozele de la profil. Și din vocabular. Eu te-am plăcut puțin mai târziu, dar nu departe. Te-am cules din lista unei persoane dragi. Nu știu ce m-a împins să o fac. Nici până acum nu știu de ce tu. Să spun ce mi-a plăcut ulterior primei conversații, și chiar de atunci… tonul. Potolit, insinuant, mă făceai să mă deschid în ”fața” ta. Erai cald, atât de cald… Și nu mult după ce începusem să am încredere în tine, ai  declarat că mă vrei în viața ta. La nici o lună de când ne cunoșteam. Ți-am întâmpinat declarația cu neîncredere, îndoială și toată gama ei de sinonime, nu știam, nu-mi recunoşteam că și eu începusem să simt același lucru. Mult timp nu am văzut. Prea mult timp. Dar nu mă plâng.

Am făcut pași mărunți până în ziua de azi. Ne-am modelat unul pe celălalt, ne-am fost Pygmalion unul altuia. Te-am urât o perioadă. Au fost neînțelegeri mari si multe. Chiar de netrecut. Eu nu eram liberă, tu ezitai din cauza asta și a… patimii mele pentru lucruri mai puțin profunde decât partea emoțională. Te-am iubit, nebunule, de la început, am conversațiile cu tine și văd acum ce nu vedeam atunci, sau ce nu îndrăzneam să văd. Semănăm prea mult, gândim atât de la fel, că ajunge să mă sperie, ne dăm mesaje nocturne suprapuse, avem senzori ciudați, care se activează unul în prezența celuilalt, cum spui tu, ajung să cred că suntem „conectați”.

Dacă privesc în urmă… mi-aș stăpâni gesturile necugetate. Și reacțiile impulsive și violente. Am stârnit valuri unde apa era, de fapt, calmă, am agitat vânturile acolo unde era nevoie de briză. Uneori cred că am apărut ca un uragan în viața ta. Că te-am zbuciumat prea mult. Știi? La început, deși din vorbele tale transpărea acest lucru, nu credeam că vei avea puterea aceea pe care mi-o doream în iubirea mult vânturată în conversațiile noastre. Nu speram la atâta intensitate, atâta patimă, vorbesc de prea mult, pentru că aveam și eu și, întâlnindu-se, clocotesc și dau pe-afară.

Tu ești vulcanul meu. Dintre tine și restul lumii, pe tine te-am ales.

Guest post by Arestatul fără umbră

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

A făcut ce ar fi făcut orice bărbat

Nu din lipsa iubirii e nefericită o căsnicie, ci din lipsa prieteniei

În viața secretă, Maria era îndrăgostită de un bărbat matur, căsătorit

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
722 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro