„Să port șosete devenise o amintire îndepărtată. Ceasul stătea într-un sertar, iar eu descoperisem că puteam, cât de cât, să-mi dau seama de ora din zi după poziția umbrelor din curte, deși rareori știam în ce dată suntem. Nu părea să conteze.”— Peter Mayle, A Year in Provence (1989)
Cine nu și-a dorit măcar o dată să abandoneze orașul, deadline-urile și ceasul de la mână pentru o curte cu viță-de-vie, umbre lungi și clopotnițe care țin ora?
Peter Mayle n-a visat doar — a făcut-o. Iar „A Year in Provence”, apărută în 1989, e jurnalul fermecător al acestui gest de curaj blând: părăsirea Londrei pentru un sat pierdut în Luberon, inima Provenței.
Un an în Provence – mai mult decât un jurnal, o formă de reaprindere a simțurilor
Cele douăsprezece capitole ale cărții corespund lunilor anului, dar nu urmează ritmul convențional al unui jurnal de călătorie. Nu există planuri, trasee sau transformări dramatice. În schimb, e o curgere firească, în care fiecare lună aduce o revelație simplă: un vin bun împărțit cu vecinii, o dispută cu meșterii care nu vin niciodată când promit, o masă de prânz care ține până la apus.
Mayle observă lumea din jur cu o ironie blândă și o disponibilitate rară de a fi surprins. Scriitura lui are acel amestec delicios de luciditate britanică și mirare rurală, în care un cârnat local poate stârni la fel de mult entuziasm ca o operă de artă. Fiecare pagină te invită nu să visezi la altă viață, ci să te oprești o clipă și să-ți privești cu alți ochi propria zi.
„Nu știam ce zi era, dar știam ora din umbra caisului. Și era de ajuns.”
O carte fără acțiune, dar plină de ritm
Poate părea riscant să scrii o carte în care nu se întâmplă, propriu-zis, nimic. Nu există intrigă, nu e suspans. Și totuși, exact în asta stă farmecul ei: în felul în care timpul devine personaj, iar lipsa de grabă — o formă de curaj. Citind-o, simți că viața poate fi și altfel. Nu doar mai lentă, ci mai densă.
E imposibil să o termini fără să-ți dorești o masă simplă, afară, cu vin local și cu cineva drag. Și poate fără telefon?…
Casa din Lourmarin în care Peter Mayle a locuit timp de peste un deceniu, vândută înainte de 2018, când s-a retras într-o locuință mai discretă din Provence.
Provence – un loc unde oamenii vin să rămână
Provence nu e doar fundalul cărții lui Mayle. E personaj. Îi simți lumina prăfuită, colinele molcome, mirosul de rozmarin care se strecoară printre pagini. Dar dincolo de farmecul cotidian, regiunea a atras dintotdeauna oameni care voiau să se desprindă de zgomotul orașelor.
Van Gogh a pictat aici cele mai vii și mai tulburătoare lucrări ale sale — câmpurile de grâu din Arles, chiparoșii ca niște flăcări, bolta înstelată care pare să se miște. Cézanne s-a întors obsesiv la muntele Sainte-Victoire, căutând geometria sacră a naturii. Émile Zola, prietenul lui, s-a născut la Aix-en-Provence. Frédéric Mistral, laureat Nobel, a scris în provensală. Jean Giono a ridicat satul Manosque la rang de mit literar.
Mai târziu, au venit și alții. Picasso a cumpărat Castelul Vauvenargues. Charlotte Rampling, discretă și melancolică, s-a retras într-o casă de piatră. Ridley Scott a filmat aici A Good Year, inspirat chiar din ficțiunea lui Mayle. Iar Peter Mayle a devenit, fără să-și propună, cronicarul unei lumi care părea să dispară — dar care trăiește mai departe în liniștea caldă a meselor lungi, în meșteșugul uitat și în ritmul egal al clopotului din turn.
Un an într-un alt timp
„A Year in Provence” este o carte despre întoarcerea la o viață firească. Despre prânzuri care se întind până la apus, despre meșteșuguri, tăceri, clopote și vinuri locale.
Peter Mayle scrie cu umor și tandrețe, dar dincolo de povestirile lui rămâne sentimentul că timpul poate fi altfel — negrăbit, bogat, aproape. O lumină blândă, care încă încălzește, pagină cu pagină.
🖋️Despre autor: Peter Mayle (1939–2018)
Peter Mayle a fost un scriitor britanic care a devenit faimos aproape peste noapte odată cu publicarea cărții A Year in Provence (1989). Înainte de a se muta în Franța, a lucrat în publicitate la Londra. Stilul său cald, autoironic și atent la detalii i-a cucerit rapid cititorii din întreaga lume.
A trăit în Provence între 1986 și 2001, iar după o scurtă perioadă petrecută în SUA, s-a întors definitiv în Ménerbes în 2005, unde a locuit până la moartea sa, în 2018.
A continuat seria cu alte volume inspirate din viața în sudul Franței:
– Toujours Provence (1991)
– Encore Provence (1999)
– Provence A–Z (2006)
A scris și ficțiune, printre care:
– Hotel Pastis (1993)
– A Good Year (2004), ecranizat de Ridley Scott cu Russell Crowe
Distins cu Ordinul Legiunii de Onoare de către guvernul francez, Mayle a rămas fidel stilului de viață provensal până la capăt.
➡️ Volumele lui Peter Mayle sunt disponibile în limba română la Editura RAO.
Citiţi şi
Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese – din glumă, realitate?
Glorie și decadență – Napoleon
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
