Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Un gentleman poate trece prin orice

6 July 2018

ANDRA TISCHERWilliam Faulkner (25 septembrie 1897 – 6 iulie 1962) a fost recompensat pentru întreaga sa operă literară, considerată de critici o „mitologie a Sudului”, cu două premii Pulitzer și premiul Nobel, în 1949,  justificarea fiind: „pentru viguroasa și unica sa contribuție artistică la romanul american modern”. Cuvinte mari, acoperind superficial profunzimile de aisberg ale viziunii sale artistice: „Eu nu îmi dau seama niciodată bine ce gândesc despre un subiect până când nu am citit ceea ce am scris despre el.”

Debutând ca un egocentrist romantic, condimentându-și stilul cu note parnasiene (volumul „The Marble Faun”), scriitorul stabilit la Oxford, Mississippi, se va dedica prozei, singurul gen care putea acoperi proiectele sale literare de proporții mitologice: „Când s-a îndreptat spre proză, noțiunile de eșec al istoriei, de declin al Occidentului, degenerare a modernității, narcisism al existenței moderne, pervertire a sexualității, nevoia de rafinare a senzației și mentalitatea boemei intelectuale erau cu toate impulsuri ale orientării sale spre o definire modernă a artei și spre descoperirea unui stil modern” (Malcolm Bradbury). Acestea în ceea ce privește paradigma tematică a operei sale, văzută ca eșafodaj ideatic eterogen, în care s-au sedimentat viziunile ulterioare.

faulkner

Sursă foto: www.flavorwire

Mai interesantă este însă analiza straturilor psihanalitice pe care s-a construit Weltanschauung-ul faulknerian, ca expresie a relației nemijlocite cu biografia sa. Faulkner s-a format în ambianța unui permanent conflict între Nordul cu tendințe expansioniste și Sudul Americii, cu o istorie fascinantă datorată culturii și civilizației indienilor, marcată de spiritul străvechi și nobil, bărbăția și rectiliniaritatea lor morală, fiind puternic atașat de aceste valori care se vor regăsi permanent în structura operei sale. Tânărul William a căutat să regăsească aceste trăsături menite să-i ofere un model statornic în propriul său tată, dar nu le-a găsit, iar dezamăgirea s-a convertit, în acea perioadă sensibilă a formării sale ca om și scriitor, într-un adevărat complex. Nu a încetat însă a căuta partea luminoasă a lucrurilor, chiar dacă era un impuls mereu amânat, niciodată concretizat: „Întotdeauna să visezi şi să împuşti mai sus decât crezi tu că poţi. Nu te obosi să faci lucrurile un pic mai bine decât contemporanii sau predecesorii tăi. Încearcă să te autodepăşeşti.” Unul singur i s-a părut mereu cel mai important și mai nobil dintre scopurile existenței: „Citeşte, citeşte, citeşte. Citeşte totul – gunoi, clasicii, răii şi bunii, şi vezi cum scriu. La fel ca un tâmplar care lucrează ca ucenic şi îşi studiază maestrul. Citeşte! Vei absorbi asta. Apoi scrie. Dacă ai scris ceva bun, vei afla. Dacă nu, aruncă ce-ai scris pe fereastră.

Așadar, înzestrat cu o fire analitică accentuată de o predispoziție spre permanenta autoperfecționare, a căutat neobosit modalități de compensare a acestui gol pe care nu-l putea ignora pentru a-și desăvârși personalitatea, construită pe baza acestor două linii de forță complementare ale existenței sale: ca om, a fost fascinat de Colonelul William Clark Faulkner, un străbunic care a luptat pe frontul Războiului Civil – aventurier din casta războinicilor și autor de succes, servind cu eroism cauza Sudului oprimat, iar ca scriitor și-a găsit modele în autorii consacrați ai epocii cu care și-a găsit afinități spirituale puternice – Nathaniel Hawthorne, Herman Melville, Mark Twain, Sherwood Anderson, sub influența cărora a scris „Zgomotul și furia”, „Pe patul de moarte”, „Absalom, Absalom”, „Lumină de august”, „Sanctuar”, cele mai importante dintre romanele care i-au adus consacrarea definitivă.

Fiind un creator de excepție, Faulkner a mers însă mai departe, creându-și propria mitologie, care se va confunda cu însăși mitologia Sudului: o viziune cosmologică de amploare se va ridica pe acest model psihologic al căutării unui pilon de stabilitate (acel father figure care i-a lipsit în viața reală), amplificat la dimensiunile unei geografii mitologice sui generis: Yoknapatawpha, teritoriul în care se petrece acțiunea majorității romanelor sale, se va constitui ca o adevărată legendă a întemeierii, ca și Macondo al lui G.G. Marquez sau Wessex-ul lui Thomas Hardly, ”universuri compensatorii” cu fundament realist în care își proiectează aspirațiile de salvare a umanității prin revelația stării paradisiace, atemporale prin puritatea ei nealterată de trecerea timpului.

Arhitect la nivelul construcției epice, deloc un scriitor facil,  el își compune cărțile ca niște puzzle-uri atât de ingenios complicate încât deseori chiar cititorii avizați sunt puși în încurcătură, pierzându-se prin labirintul de perspective și voci narative. Faulkner demonstrează, cu mijloacele prozei moderne, din care nu lipsesc tehnici consacrate –  fluxul conștiinței, introspecția, montajul discontinuu – faptul că omul are puterea, datorită conștiinței sale creatoare, de a modela Istoria și de a ieși de sub ”teroarea” ei, așa cum spunea Eliade, convertind-o în mitologie care să exalte virtuțile sale demiurgice, întemeietoare. Omenirea cunoaște, în evoluția ei, suișuri și coborâșuri, omul distruge din propria voință, dar tot el are forța de a repune lucrurile în matca lor originară, la sorgintea Binelui și a Frumosului. În căutarea tatălui, homo faber își descoperă vocația și își întemeiază propria lume, în care el însuși devine imaginea simbolică a puterii creatoare, invincibilă în fața timpului.

faulkner

”Este un privilegiu faptul de a ajuta omul să-şi suporte destinul, înălţându-i sufletul, reamintindu-și curajul, onoarea, mândria, compasiunea şi spiritul de sacrificiu care au constituit măreţia trecutului său… Cred că omul nu se va mulţumi numai să suporte. El va birui. El este nemuritor nu pentru că, singur între toate creaturile, are o voce care nu poate fi stinsă, ci pentru că posedă un suflet şi simţul compasiunii, sacrificiului şi îndurării.”

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro. 



Citiţi şi

Despre mizeria de a distribui pentru că-ți pasă

Te rog să nu pleci astă seară

„Și-ți spun numai: bucură-te și fă ce vrei !”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
392 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro