Niciodată să nu-ți pui speranțele în unul care vine cu câinele de la prima întâlnire. Dacă și când se jură că e nebun după tine, tot dihania e pe primul loc, topul nu va suferi niciodată de vreo răsturnare de lider. Oricât te-ai da peste cap, oricât ai plăti poll-position pe acatiste, javra, deși de față cu preferatul îți va mânca din palmă, la fiecare giugiuleală se va așeza rânjind între voi. Chiar dacă crapă, de nicăieri, o clonă parcă special pregătită îi va lua locul, cu efect de palpitații reînnoite și afecțiune credincioasă. Te va mușca doar când rămâneți singuri acasă și-ți va adormi în poală, când vă va trece fiorul dorinței de a deveni părinți. El îl va găsi întotdeauna adorabil și indiferent de situație îi va găsi o scuză. Când, după ce l-ai închis din greșeală pe balcon, veți reuși să deveniți părinți, își va scoate stăpânul la plimbare la fiecare schimbare de scutece. Ei vor merge din ce în ce mai des la bere, tu și copilul în parc.
Când l-am întâlnit, nu eram posesoarea acestui tip de înțelepciune. El abia se transferase la firma ce funcționa în aceeași clădire cu a noastră, când ne-am trântit în același timp pe scaune, la aceeași masă, în restaurantul unde ne luam cu toții masa de prânz. Avea conversație, pe lângă corp atletic, ochi albaștri, unghii cu care aduna firimiturile elegant. Pe la desert, transpirasem deja la subraț și nu-mi puteam lua privirea de pe trei firimituri diavolești de tartă, care i se lipiseră de buze. Nici n-a clipit când m-a invitat la o cafea pe o terasă, pe seară, când răcoarea făcea statul picior peste picior posibil. A venit cu câinele pentru că nu avea pe altcineva, câinele avea nevoie de mișcare și ardea de nerăbdare să mă cunoască, după descrierea din timpul șuetei de bărbierit la oglindă, și mai ales că pe orice vreme, dar mai ales pe canicula aia, nu era omenește să-l lași de unul singur în casă. S-a retras rușinos, câțiva pași în spate, cât m-a sărutat pe obraz stăpânul, apropiindu-se timid când a fost încurajat să dăm laba. M-a mirosit mimând bucuria, ștergându-și balele de fusta mea cea nouă, pe care sperasem s-o pot îmbrăca și o a doua oară. Și-a agățat colții, ca din greșeală, în tiv, fericit să se scuture și s-o sfâșie un pic pe la poale. Nu numai fusta, dar și eu am plâns, motiv să se gudure pe lângă noi și să ne umple de păr și de o altă porție de bale. El l-a mângâiat de parcă s-ar fi întors victorios dintr-un război de eliberare, privind pentru prima oară, cu ochi critic, starea noastră dezordonată. Privirilor mele cu intenții letale vinovatul le-a răspuns cu unele spășite, foarte aproape de perfecționarea părerii de rău. El s-a simțit uluit că îmi era atât de greu să iert, eu, perplexă de atâta aroganță. Ne-am ocolit cu grijă câteva luni, am acceptat ostentativ invitațiile directorului adjunct, care avea două broscuțe țestoase și un papagal, animale iubitoare de liniște de interior.
Dacă totuși poți trece cu vederea lipsa de educație canină, ai grijă totuși să nu te trezești mieunând, din senin.
Pe Liliana o găsiţi aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiți și replica autoarei la reacțiile celor care au pierdut cheia umorului…
Citiţi şi
Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…
Nu reorganizare, ci vânătoare se face la Parlament
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
