Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

„Un părinte care pune în cârca copilului decizia de a nu ieşi dintr-o relaţie disfucţională pune tot acolo şi responsabilitatea pentru viaţa lui netrăită”

16 July 2018

Când eram mică părinţii mei se certau şi se certau mult. Mă rugam în fiecare seară ca mama să divorţeze de tata şi să plecăm împreună de acasă, eu cu ea şi cu fratele meu. Ea, în schimb, spunea mereu că a fost doar o ceartă şi că nici vorbă de divorţ.

Apoi, de-a lungul timpului mi-a fost dat să aud atâtea inepţii încât mereu m-am întrebat cine e defect în lumea asta. Le auzeam pe prietenele mamei povestind despre o altă femeie care „s-a sacrificat” şi a rămas cu bărbatul violent, „doar de dragul copiilor” sau, şi mai rău „pentru copii”. Însă, nu s-au schimbat multe de acum 30 de ani. De curând am auzit „nu pot să plec acum, trebuie să mai crească copiii ca să înţeleagă decizia mea”, persoana respectivă fiind clar nefericită în relaţia în care se afla.

cuplu cearta copii

Oare copiii sunt motorul acţiunii noastre, al fericirii noastre? Adevărat, copiilor le este cel mai bine să crească în relaţii funcţionale, în relaţii în care ambii părinţi se înţeleg, se iubesc şi se respectă şi să înveţe la rândul lor că aceste sentimente sunt bune şi e bine să le urmăm. Şi poate că aceste sentimente au existat în momentul în care au apărut copiii, dar, din diverse motive ele s-au mai schimbat în timp. Sunt relaţii în care soţii ajung să convieţuiască şi să împartă responsabilitatea creşterii copiilor şi atât. Merită să rămânem într-o astfel de relaţie de dragul copiilor? Şi dacă plecăm, ce se întâmplă cu copiii? Vor suferi, vor rămâne traumatizaţi, vor înţelege?

La toate aceste întrebări a răspuns psiholog Miruna Stănculescu, cu francheţea ce o caracterizează.

O familie cu 1,2,3 copii are voie să se despartă?

Ce înseamnă “are voie”? Nu e ilegal, deci are voie. Copiii nu sunt bară de sudură. Ba, din contră, tensionează o relaţie. Asta înseamnă că au nevoie de o relaţie funcţională pe care să se bazeze pentru a se dezvolta armonios şi de una disfuncţională pe care să se ocupe să o ţină la un loc sau să o repare.

Poţi rămâne împreună cu soţul/soţia de dragul copiilor? E bine să faci asta?

Motivele pentru care facem lucruri sunt ale noastre. Ceilalţi sunt doar beneficiari secundari sau victime colaterale. Copiii se pricep foarte bine să devină victime colaterale. E suficient ca părinţii să nu îşi asume motivele reale pentru care rămân în relaţii difuncţionale. Care sunt acelea? Nesiguranţe financiare sau afective (teama de singurătate) sau inflexibilitatea principiilor de viaţă (dusul crucii relaţionale ori gura lumii). Un părinte care pune în cârca copilului decizia de a nu ieşi dintr-o relaţie disfucţională, pune tot acolo şi responsabilitatea pentru viaţa lui netrăită (popular numită sacrificiu). Deci nu ştiu ce să zic? O fi bine să dai altuia responsabilitatea deciziilor proprii?

Trec sau nu copiii printr-o traumă atunci când părinţii se despart?

Sigur că trec printr-o traumă. Lumea lor se rupe în două. Dar nu tot traumă e şi prezenţa unui părinte alcoolic? Or a unuia violent? Sau a certurilor interminabile dintre părinţi? Sau a tristeţii profunde a unuia dintre ei? Culmea e că studiile confirmă că, pentru copil, e mult mai traumatic să se descurce în cadrul unei relaţii înalt disfuncţionale decât să gestioneze despărţirea părinţilor.

Citește tot articolul aici



Citiţi şi

Mihaela Șchiopu, magiciana cu pensule și culori de la onco-pediatrie: „apropierea acestor copii mă face să am bun simț. Și nu vorbesc de politețe”

Tu nu vei divorța niciodată…

Eu voi rămâne Ana ta…


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,656 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro