Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Un pictor nebun. De fericire.

11 November 2010

andrei-constantin-bramsLa început şi-a imaginat-o în creion, scăldată diafan în lumina după-amiezelor iberice, cu pielea precum nisipul dantelat de spuma valurilor. Îi contura bine formele iar niciodată ochii lui nu mai văzuseră atât de multă culoare doar în alb şi negru. Putea pierde ore în şir trasând conturul şoldurilor sau jucându-se cu forma acvatică a sfârcurilor. Era ca şi cum ar sta tolănit într-un lan de iarbă cosită şi maci.

Praful creionului îi era şi fard şi lenjerie, scrijelitul fin al vârfului ascuţit pe hârtie răsuna precum clopotele unei catedrale într-un deşert de singurătate. Retuşuri furtunoase schimbau silueta de piatră în scarandive (n.red. suav, delicat, fragil) dansuri iar părul îi era când viu, când mort, după cum urlau de tare corbii de deasupra pieţelor de peşte. Până la ultimul strop din zi o desenă de mii se ori, cu toate formele ei când suave, când samavolnice.

Noaptea o lăsa la lumina lunii să se transforme din himera de carbon în cea mai febrilă furtună de nuanţe. Apoi şi-a imaginat-o în culoare. A amestecat valuri de sânge din pântecul înserării cu virgine râuri de albastru. A despletit din părul ei creţ fire de viaţă, lăsându-le să zboare spre cer ca pe nişte păsări nebune de fericire. O privea întinsă… taciturnă… neştiută… cum se dezvelea de haine pe şevaletul din fereastră. Era cel mai frumoas desen, gata să ajungă o femeie a tuturor femeilor, ca o biserică albă născută din inima mării.

ea

Singurătatea ei fascinantă îl înfiora aşa cum vântul ondulează firele grase de iarbă aruncând în aer umbre de verde în degradeuri pale. O mângâia pe chipul ridat de propriile-i fantezii ca şi cum ar iubi-o fatal, în mijlocul apocalipsei. Firele pensulei o trasau acum goală şi frumoasă pe auriul ten al pânzei, îmbibându-i frumuseţea cu uleiuri colorate. Când îi termină ultimele amănunte ale gleznei sau ultimele şuviţe de păr lipite de obraz, îşi aprinse pipa şi o privi încântant. Acum era sigur: era complet nebun.



Citiţi şi

Unde ești, iubire?

Climax

Asta se întâmplă când o tânără devine femeie măritată prea devreme

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,341 views

Your tuppence

  1. Mirela Baron / 11 November 2010 10:45

    Mi- ai bucurat ochiul imaginativ la prima ora, in timp ce- mi sorb cafeaua. Acum, da … am pofta sa pictez. Tare frumos te exprimi…

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro