Vă asumați un timp de calitate în zona de confort?

8 April 2021

Pentru că nu îmi place deloc în mileniul al III-lea (din pricina viralizării prostiei galopante), mai zăbovesc o vreme în secolul XX, mai exact în ultimul său deceniu. Avantajul de a avea, totuși, trecut. Trăind din cuvinte, cu cuvintele din ziua de azi am o problemă personală. Să vă povestesc.

În copilăria și în adolescența mea nu am auzit niciun om să spună că era stresat, deși motive ar fi fost destule, în definitiv m-am născut într-o republică socialistă, în plină dictatură. Dar nimic, ziceai că eram din Insulele Capului Verde: niciun stres.

Era ca și cum acești oameni nici n-ar fi știut că stresul există. Viața era așa, de colo până colo și trebuia să lupți cu ea și să o învingi. Aia era. Oare cum de trăiau?

Mai rău: dumnealor nici nu aveau zonă de confort și își trăgeau ciorapii peste gleznă, nici nu se vedea glezna, eram toți niște primitivi.

Sau, dacă aveau zonă de confort, nu știau că au, și ieșeau deseori din dânsa. Umblau așa, pe drum, schimbând vorbă cu alți indivizi umani, foarte ciudat. E drept, uneori se mai și pocneau.

Și mai ciudat e că n-am auzit ani de zile om să spună nimic de good vibes, oare nu existau? Chiar n-avea nimeni good vibes?

Și nici timp de calitate. Nici parșivul cuvânt reziliență nu se strecurase în vocabularul nostru, limba de lemn era altfel pe atunci.

Caraghiosul cuvânt rezoluție exista, dar era pentru moftangii. Și oricum oamenii râdeau de el și îi ziceau poluție, cum era firesc.

Nimeni n-avea nici măcar proiecte, era groaznic. Și nici pârdalnicul, oribilul “relevant” nu ne ajunsese la urechi.

Cât despre procrastinare (măiculiță!) nu auzisem noi, căci nu eram încă papagali.

Iar sinergia era pe atunci doar o boală lumească: am umblat unde nu trebuia și am luat sinergie, așa se zicea. Sau, dacă nu se zicea, ar fi trebuit să se zică.

Ca să vedeți cât de rău era: nimeni nu-și asuma nimic, imaginați-vă. N-am auzit în viața de om pe atunci un terț să spună, cum spun toți idioții acum: îmi asum! Stăteam așa neasumați, ca vai de lume.

Și, serios, dacă te lua vreun nene cu “nu e despre destinație, e despre călătorie”, i se zicea de la obraz tradiționalul: “Ce ai, mă, nene, te-ai tâmpit?”. Cu celeritate i se zicea.

Cu celeritate și, desigur, cu drag.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Soțul meu are o fostă nevastă

Securismul a făcut metastaze

5 afecțiuni contagioase la copii. Sfaturi de la medici pentru părinți

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro