La 17 ani, Vlad Tofan negocia direct cu importatorul turc, la 21 de ani a avut primul magazin online, iar acum, la 25 de ani, se așteaptă la o cifră de afaceri de aproape 2 milioane de euro. Afacerile nu sunt despre bani însă, spune Vlad Tofan, ci despre mentori și inovații. Și multe alte lucruri, dar nu despre bani.
Cum ai început această afacere și cum ai crescut-o până aici?
Am început la 14 ani, când, ca orice puști de liceu care descoperă viața de noapte și petrecerile, am început să cheltui în neștire. Tata avea o afacere cu haine de femei, bărbați și copii, care mergea bine și, în principiu, nu aveam o problemă a banilor. Dar 800 de lei pe lună nu îmi mai ajungeau.
Într-o vară, cu puțin timp înainte de a împlini 15 ani, tata mi-a zis: „nu mai merge așa! Tu cheltui din ce în ce mai mult, nu reușești să te chibzuiești, uite cum facem! Am cumpărat un magazin, cumva tot pentru tine, dacă îți dorești să intri în afaceri. Ocupă-te de el!”
Tata a început cu o tarabă în bazar și a avut flerul de a ținti mai sus: a cumpărat magazine, a început să facă adevărat comerț, când putea să irosească banii într-o vacanță pe Coasta de Azur, cum făceau atâția alții atunci.
Tata a făcut treaba cu cap. Iar pentru asta cred a ajutat și faptul că părinții mei au avut copii de tineri. Tata avea 22 de ani când m-a avut pe mine și cred că l-a maturizat mult.
Așa că mi-a propus și mie să fac lucrurile tot cu cap: nu voia să administreze el noul magazin, ci să mi-l dea mie în grijă, după ce avea să îmi arate ce însemna afacerea.
Am început să căutăm prin depozite din București. Amândoi, eu și el, în mașină, veneam la Dragonul roșu, la furnizori. Nu voiam să lipsesc de la școală, așa încât în vacanțe plecam luni seara spre marți, în timpul școlii plecam vineri spre sâmbătă, după ore. (…)
Nu sunt pasionat de mașini, mi se par o risipă. Vreau o Tesla, dar pentru partea de tehnologie. Dar, dacă nu am avut mașini, am avut haine în schimb, cele mai bune. Pe modă și pe testarea hainelor celorlalți competitori mi-am irosit banii toată viața. Mulți se uită la mașinile altora, eu mă uit la cum sunt îmbrăcați.
Cum te-ai format așa?
Singur. Am început cu audiobook-uri și cărți de dezvoltare personală. Părinții mei nu știau atunci să mă ducă la o școală privată, ceea ce este acum foarte important. Am auzit despre copii care la 10 ani deja fac programare. Atunci nu era așa.
Am mers la școală, unde am început să trăiesc fricile clasice ale copiilor, că nu o să reușesc, că nu sunt suficient de bun. Dar mi-am dat seama că nu pot trăi așa tot timpul și am început să caut. Prima mea carte a fost semnată de Robert Kiyosaki, cunoscut investitor american. După aceea am devorat orice îmi cădea în mână despre oameni de afaceri și despre succesele lor. Am învățat cum au crescut și am aflat că mentoratul este cel mai importat: cum ar trebui să investesc banii, ce să fac cu ei și să văd lumea la scară mare.
Dacă nu gândeam așa, „ în mare” eram și acum un proprietar de magazin mic din Huși, care cumpăra de la Dragonul roșu. Dar nu am vrut să mă opresc acolo.
Cred că ce îți dorești, poate să ți se întâmple. Și am un exemplu în sensul acesta: eram într-o perioadă în care mă gândeam cum aș putea să scalez produsele mele. Și, într-o dimineață, primesc un mesaj de la un furnizor: „aș vrea să te cunosc!” Îmi amintesc și acum, eram undeva în Turcia, în apropiere de aeroport, iar el a venit cu un Porche Panamera, am vorbit și astăzi este partenerul meu de producție. La el a fost și mai magică treaba, mi-a povestit: „mă uitam într-un dashboard și am dat de tine: 18 ani, România, a cumpărat carouri, verzi, ultimele modele, tot ce era nou. Trebuie să îl cunosc pe omul ăsta!”
Cum ai făcut primul milion?
Un prieten al meu din clasa întâi, Vlad Mustiață, actualul meu partener, era foarte bun de mic în programare. A plecat la București, unde a început să facă bani. Când eu plecam în Turcia, el își scotea banii din coding. Nu am înțeles niciodată ce făcea, dar când ne vedeam ne distram bine.
Într-o vacanță de Paște, a venit la Huși și mi-a zis: „tu chiar aduci produse faine, în București mi-e greu să găsesc așa ceva. Ce-ai zice să facem asta pe internet?” Eu am zis „Doamne ferește! Cum să plece produsul meu fără să fie testat, îmbrăcat?” Mi se părea imposibil. El, și mai smart de atât, ce-a zis? În loc să îi explic ăstuia, super limitat, cum stă treaba, fac altceva.
A venit cu un aparat kodak, într-o sâmbătă după-masă, când aveam program mai scurt, și a început să pozeze ținutele, într-un magazin de 33 de metri pătrați. N-am înțeles ce vrea să facă, dar i-am zis: „dacă vinzi un produs în 6 luni de zile, promit că intru în industria asta și o facem cea mai mare. Dacă tu crezi că ele au ceva de spus în online.”
Aveam convingerea că produsele mele au ceva de spus în România, dar nu vedeam cum ar putea-o face în online, unde omul nu poate atinge, simți, vedea de aproape.
(…)
Dacă am un milion nu înseamnă nimic. Dar am un brand și am ajuns într-o zonă foarte importantă, în care oamenii nu mai vorbesc de bani, ci de inovații. Iar una dintre inovațiile noastre va fi un magazin online care să te îmbrace de la a la z. Cu un singur click.
Citește tot articolul aici.
Citiţi şi
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
12 mai 2025, la ora 19:55, Lună Plină în Scorpion (horoscop)
Arta Feminității: senzualitate, seducție și descoperire de sine
