Una din amintirile cele mai vii când mă gândesc la Crăciun este imaginea mamei care stă in bucătărie. Oriunde, în orice casă mergeam, cu câteva zile înainte, mama era in bucătărie, gătind zeci de chestii. Ba topea untura, ba prăjea nu ştiu ce, ba făcea cozonaci. Urma bogata masă de Crăciun, unde ciuguleam un pic din fiecare şi, o săptămână mai târziu, se aruncau toate, că se stricau.
Cred ca masa de Crăciun e depăşită. Am încercat să îi spun mamei de câteva ori, că în afară de un aperitiv, o friptură şi un desert nu e nevoie de altceva, explicându-i că e omeneşte imposibil să mănânci atâta, dar n-am avut cu cine. Masa trebuie să fie plină, e lege.
Nu mai ştiu cum e masa de Crăciun la părinţi acasă, nu am mai fost de câţiva ani, ştiu însă cum e masa de Crăciun la cei din generaţia mea: un vin bun, o friptură serioasă, 2-3 tipuri de cozonac, fursecuri, prăjituri, aperitive, suc şi atât. Conversaţia de la masă şi vinul au luat locul tonelor de mâncare. La Revelion, povestea de repetă, doar că apar în plus şampania şi artificiile.
Citiţi şi
Jurnal de Arizona: Dragă mamă
Poate È™i tu ai nevoie de tratament cu pastile de „Nu-mi pasă” de 1000 mg
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
