Nevoia arzătoare de iubire

Claudia Moscovici

5 April 2012

Seducătorii psihotici, ca prădători sociali, țintesc nenumărate victime, însă se atașează, precum paraziții, pe o perioadă lungă de timp, doar de puțini: doar de cele mai promițătoare gazde. Cred că cele mai promițătoare victime degajă o aromă de vulnerabilitate, de dorințe neîmplinite, ce reprezintă ispita perfectă pentru un prădător patologic care simte nevoia de control.

Oricât de multe femei seduc și cuceresc, oricâți indivizi înșală, oricât de multă putere obțin, tot nu sunt satisfăcuți și mereu au nevoie de mai mult. Asta pentru că, din punct de vedere emoțional, psihopații sunt ființe umane goale. Orice fel de emoție, grijă, bani și timp pe care cineva le investește în ei se pierd ca într-o prăpastie fără fund.

Din punct de vedere psihologic, narcisiștii sunt foarte asemănători, doar că, în loc de control, ei își doresc cel mai mult validarea. Persoanele narcisite devin adesea artiști renumiți, scriitori, intelectuali, producători de film sau politicieni. Au energia și dedicarea necesare pentru a ajunge în vârf, însă setea lor de confirmare este mult mai puternică decât succesul periodic. Această sete este satisfăcută doar pe moment și, în anumite aspecte, imposibil de stins. Succesul e trecător și prezența în fruntea topurilor ca artist, producător sau scriitor de bestseller-uri își pierde rapid noutatea. Indivizii narcisiști ajung adesea să se blocheze într-un cerc vicios, atât la nivel emoțional cât și psihologic, indiferent de cât de bogați devin.

Însă chiar și aceia dintre noi care nu suntem nici psihopați, nici narcisiști, adică ființele umane mai mult sau mai puțin normale, ne confruntăm cu o dorință insațiabilă: dorința arzătoare de iubire. Această temă este descrisă în noul meu roman, Seducătorul, prin personajul Anei, modelată după eroina mea preferată, cu același nume, din romanul Anna Karenina de Tolstoi (roman care, întâmplător, rămâne foarte relevant și a cărui ecranizare va fi lansată, în curând, cu actrița Keira Knigthley în rolul principal). Dacă unii dintre noi suntem tentați să își înșelăm sau să îi mințim pe cei pe care îi iubim; dacă suntem atrași de ispita pasiunii instantanee, de fericirea și angajamentul promise de periculoșii prădători sociali, facem asta pentru că, undeva, cumva, în interiorul nostru există nevoia arzătoare de iubire. Această nevoie poate fi o rană a unei vechi traume sau trădări, sau pur și simplu o dorință nerealistă și fantastică ce nu poate fi îndeplinită în realitate.

Iubirea adevărată cere răbdare, hrană continuă și muncă. Necesită și depinde de angajament și de forță. Este nevoie, uneori, de sacrificiu de sine. Psihopații pot să ne tenteze cu împlinirea imediată, cu angajamentul brusc și cu iubirea pasională instantanee, care nu are nevoie de muncă, pentru că “suntem făcuți unul pentru celălalt”, pentru că aceasta este “iubirea vieții noastre”. Această promisiune nu reprezintă numai o iluzie falsă și periculoasă, ci își are rădăcinile în repudierea fundamentală a iubirii adevărate și a realității, cu toate defectele ei.

În romanul Seducătorul, încerc să ofer o analiză psihologică profundă și exactă pentru trei forme de insațiabilitate emoțională: 1) nevoia de control și de putere asupra femeilor a lui Michael, psihopatul; 2) nevoia de validare care o ține pe Karen, logodnica narcisistă, în ghearele lui Michael, și 3) setea de iubire a Anei, care reprezintă forța, nevoia, acel vid interior care aruncă fiecare victimă în brațele unui prădător social periculos.

Orice femeie poate deveni o eroină tragică, precum Ana, dacă cedează în fața nevoilor ei emoționale secrete care nu au nicio o șansă de a fi satisfăcute în realitate. Scris în stilul romanelor mele preferate din secolul al XIX-lea, Anna Karenina și Madame Bovary, dar cu o dimensiune psihologică a zilelor noastre, Seducătorul arată că iubirea adevărată poate fi găsită în viața de zi cu zi, nu în fanteziile superficiale, deghizate în mari pasiuni.

Traducerea și adaptarea Georgiana Voinea



Citiţi şi

Câți bărbați au iubit-o?…

De ce sunt frumoase femeile triste

Te iubesc, dar nu pot cu tine

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,422 views

Your tuppence

  1. deea / 16 October 2015 0:37

    Citind textul asta constat ca desi sunt femeie eu ma incadrez perfect in categoria seducatorilor psihotici.Ma simt atrasa doar de barbatii vulnerabili,raniti,cu probleme,timizi,cu incredere de sine la pamant,de care ma atasez imediat si in prima faza chiar ii iubesc dar totul tine doar cateva luni doar ca nu ii parasesc ca sa fiu cu altcineva ci ca sa fiu singura.Oare am vreo sansa se vindecare?Realizez ca e ceva foarte in neregula cu mine dar nu stiu cum sa fac sa ma schimb.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Jane Fonda: de ce ai povesti la 74 de ani ce-ai făcut la 24? – Talk Tabu | Catchy / 17 February 2014 19:23

    […] Pe când era la Paris pentru a face un film, Jane ieşise cu Vadim la cină. Ştiind că era marele seducător care se căsătorise cu Brigitte Bardot când aceasta avea 18 ani şi o transformase într-un star, […]

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  3. Hai să dăm în gât Cartea cu Faţă! | Catchy / 24 October 2013 13:29

    […] un călcâi al lui Achile… un loc fără solzi, platoșă sau materie cornoasă… o vulnerabilitate… o sensibilitate… o angoasă… o […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. raluca / 27 January 2013 0:35

    Nevoia arzatoare de iubire vine defapt dintr o proasta intelegere a iubirii,dintr un egoism extrem al parintilor,dintr o mandrie exagerata ,dintr un orgoliu prostesc al tatalui care si a maritat prost fica si care nu mai poate da inapoi pt ca in orgoliul lui defapt prostesc imita fara sa vrea propriile greseli,pt ca au fost timpuri cand barbatii nu se insurau cu cine vroiau ci cu cine trebuiau,fiind conditionati de avere din multiple considerente,unii avand nevoie de averea sotiei pt ca nu se puteau inscrie in anumite cercuri sociale militare ale vremii respective,asta se intampla in 1947 ,cand razboiul constrangea oamenii,si vietile lor,si se pare ca datorita razboiului societatea romanesca inca mai sufera si astazi,plus ca,comunismul a facut ravagii in ultimii 50 de ani,mutiland mentalitati,si stergand creiere,asa s au nascut psihopatii de azi,un rezultat al multiplelor manipulari psihologice ,cu impact maxim asupra populatiei,psihopatii fiind admirati,adulati evident daca mai au si bani ,daca n au bani sunt marginalizati,concluzia,oare cine este vinovat,ei sau noi,pt ca ii acceptam cand ne ofera ceva,dar imediat ce nu mai ofera,ii denigram,care este mai psihopat oare,cel care cere,sau cel care ofera.vezi politicienii care mint pe fata si noi inghitim,deci ne place,suntem doar un popor sadomasochist care ne place sa suferim,ne place sa fim folositi,iar patologicul a devenit normal,si ce ne mai place sa suferim,e palpitant nu,ce viata faina nu.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro