Se apropie de sfârșitul călătoriei pe pământ Mihai I al României.
Am fost cândva în următoarea situație: era vara anului 2012, președintele României fusese suspendat, iar un referendum urma să îi hotărască soarta.
Eram în Londra, în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord – cochetam cu ideea să mă stabilesc acolo, dar clima m-a tras înapoi.
Nu fusesem să votez la referendum. Beam o bere într-un pub, văzându-mi de treaba mea, cum s-ar spune.
Am fost abordat de un englez, care aflând că sunt român și-a manifestat interesul cu privire la referendumul de suspendare a președintelui. Întâmplarea făcuse să treacă prin fața ambasada României și să vadă acolo coadă și… Curiozitate.
I-am explicat cum m-am priceput care e treaba cu sistemul politic în România, regimul semi-prezidențial, cum Parlamentul e înțesat de politicieni fără nicio ideologie care nu agreează separarea puterilor în stat, mai ales o Justiție independentă și…
Toate au fost cum au fost până când am strecurat și informația că, știți, de fapt noi avem și un Rege. King Michael The First. Soțul Reginei voastre e văr primar cu mama Regelui nostru, moartă și ea în Exil, în Italia…
Englezul s-a uluit: cum, aveți un președinte suspendat și mai aveți și un Rege, care a trăit în Exil? Întocmai.
I-am explicat că Mihai I a fost rege prima dată la șase ani, după care la nici douăzeci, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Că a avut de luat la vârste foarte tinere decizii politice foarte complicate. Și că e și ultimul șef de stat din Al Doilea Război Mondial care mai trăiește pe pământ. Că a fost toată viața un om decent și blând, că a avut cinci fiice și niciun fiu, și că, după 1990, i s-a interzis o vreme să se întoarcă în țara sa, după care, pe măsură ce anii Regelui se tot adunau, Casa Regala lua și decizii ciudate și făcea uneori compromisuri, despre suspiciunile că familia regală fusese infiltrată de Securitate… multe.
Era captivantă povestea, mai ales că nu trebuia să inventez. Monarhia, ce poveste! Monarhia: desigur, o formă de organizare a puterii veche, dacă nu expirată.
O noapte de august și englezul acela tot mai beat ascultând despre Regele României și despre republica noastră imperfectă. Fără să știu, spuneam atunci tot ce aș spune și dacă Regele ar trece la Domnul.
Ce vreau să vă zic: atunci când povestiți unui străin o istorie, istoria Regelui nostru atunci, abia atunci veți ști ce anume rămâne din ea.
Și altceva, și mai important: trecuse de miezul nopții când mi-a venit această scandaloasă idee – România ar trebui să revină la monarhie fie și pentru ultima zi a Regelui.
Regele Mihai a fost prima dată rege la șase ani, să fie din nou la peste nouăzeci… Ar fi ceva unic în toată istoria oamenilor! Și în acest interval, între copilărie și bătrânețe – nu prea.
Și abia atunci am fi cu adevărat așa cum suntem: fără limite, dar și fără conținut. Încercând să îmblânzim memoria prin gesturi fără consecințe.
Englezul a râs îndelung și m-a decretat, dacă nu nebun, măcar bufon. Nu i-am negat diagnosticul. I-am răspuns doar că încerc să îi explic România.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Înapoi în anii nopților magice
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
