Se tot plâng doamnele şi domnişoarele, pe unde apucă – prin reviste, pe net – de dispariţia bărbatului „de altădată”, înţelegând prin asta bărbatul ideal(izat de imaginaţie şi de trecerea timpului). În orice caz, de un model clasic de bărbat, care dă pe-afară de atâtea calităţi: şi elegant-rafinat, şi politicos, şi inteligent, şi cu simţul umorului, şi de încredere, şi viril şi frumos şi nu tocmai sărac şi… de toate. Nu ştiu dacă el chiar a existat (mă refer la categorie, nu la câte un individ izolat, care e posibil să fi existat) sau doar îl reinventează, nostalgice, femeile, adunând iluzii, amintiri, poveşti ale bunicelor lor, fragmente de romane şi de ziare vechi. Nu de alta, însă asta ar însemna că reprezentantele sexului frumos de acum câţiva zeci de ani să fi fost, de departe, cele mai fericite dintre femei. Însă istoria ne cam contrazice.
De aceea cred că, în loc să suspinăm iremediabil rănite de câte vreun reprezentant al sexului tare din prezent şi să visăm cai verzi pe pereţi, poate că ar fi mai bine să ne reconsiderăm aşteptările şi, în directă legătură, atitudinea şi comportamentul faţă de bărbaţi. Nu or mai fi ei ca „altădată”, dar nici noi nu mai suntem. În fapt, probabil că un astfel de bărbat „din trecut” ar fi cu totul anacronic şi nu ar primi prea multă atenţie din partea doamnelor şi domnişoarelor nostalgice.
Eu, una, militez pentru bărbaţii prezentului – nu toţi sunt nişte nemernici, nu toţi ştiu doar să ne facă să suferim, nu toţi urmăreasc doar un singur lucru de la noi. Militez pentru cei buni, serioşi, care ştiu şi cum se poartă costumele elegante de bărbaţi – așa cum sunt cele de aici – chiar dacă nu sunt zilnic la patru ace, care sunt și politicoși, chiar dacă nu ne deschid portiera maşinii, care sunt și de încredere, chiar dacă mai uită câte o aniversare. Cu calităţi şi defecte, ei sunt reali, sunt lângă noi şi, la rândul lor, dezamăgiţi de femeile din ziua de azi. Iar aceste „dezamăgiri” reciproce, lăsate în voia lor, nu duc nicăieri. Cred că e momentul reconcilierii. Al acceptării reciproce, al iertării reciproce și al renunțării la încrâncenări. Asta nu înseamnă că nu vor mai fi eșecuri, asta nu înseamnă că nu vom mai suferi și unii, și alții. Însă ăsta este singurul drum posibil către visuri realizate. Pentru că regretul unor himere nu va duce niciodată la împlinire. Iar asta este sigur.
Bărbatul de „altădată” nu mai există, dar bărbatul de azi, da. Gândiți-vă numai că el va fi cel pe care, posibil, generațiile viitoare de femei îl vor… regereta. 🙂
Citiţi şi
Latura întunecată a bărbaților „de treabă”
Le pasă bărbaților dacă ești epilată?
Ce cost are promisiunea longevității pentru femei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
