Levitez (la început cu gândul, dar simt că pot mai mult decât atât) între două reflecții ale unor femei puternice (sau nu?), în tot cazul, celebre, care îmi oferă un fir al Ariadnei pe care îl consider demn de urmat: pe de-o parte, Nora Iuga, distinsa Doamnă a poeziei românești contemporane, spunea că: „O femeie puternică trebuie să fie în primul rând o femeie extrem de orgolioasă. Extrem de orgolioasă!”, pe de altă parte, Roseanne Barr, scriitoare și actriță americană, decretează cu emfază că ”Lucrul pe care femeile încă trebuie să-l învețe este că nimeni nu-ți dă puterea. O iei pur si simplu.”
Descopăr multe articole (inclusiv în Catchy.ro) despre semnificația puterii în existența feminină: ideal, forță, curaj, capacitatea de a rezista diferitelor tentații, abilitate psihică de a trece peste tot felul de obstacole (cuvânt în care am sintetizat necazurile, suferința, dorul, abandonul, hărțuirea, capacitatea de rezistență în fața tuturor vicisitudinilor de ordin discriminatoriu, puterea de acceptare și asumare, consolarea, generozitatea, sensibilitatea, spiritul practic, simțul estetic, iar lista ar putea continua la nesfârșit). Între atâtea informații primite de-a gata se nasc întrebările mele.
Caut răspunsurile la câțiva bărbați pe a căror sinceritate și spirit critic mă bazez și la câteva prietene, pe care le suspectez de inteligență peste medie. Devin din ce în ce mai confuză, iar dilemele încep să-mi alerge prin minte, cerând întruparea unei soluții. Ce înseamnă o femeie puternică? Te naști sau devii puternică? A fost femeia dintotdeauna sedusă de acest ideal? Cine poate certifica faptul că o femeie este slabă sau puternică, dacă acesta este antonimul apropriat, pentru că, se știe, ”frumusețea stă în ochii privitorului”, sau, în limba ”lebedei din Avon” – Beauty lies in the eyes of the beholder (și aici am o dilemă filologică, datorată omonimiei verbului ”lies”, care poate însemna ”a se afla”, dar, la fel de bine, și ”a minți”). Dubito, ergo cogito. Nu fac decât să construiesc castele pe nisipuri mișcătoare, la fiecare pală de vânt, orice fapt pe care unii îl exprimă axiomatic devine pentru mine un subiect numai bun de așezat sub lupă. Oare sufăr de mania contradicției? Mă întorc la întrebări, din care una mi se pare cea mai dificilă: sunt o femeie puternică? Greu de răspuns. Cred că imposibil.
sursă foto: play-of-love.tumblr.com
O iau pe firul memoriei ancestrale. Zeițele erau atotputernice (îmi apare în minte cartea ”The Goddess in every woman” (”Zeița din fiecare femeie” de J.S.Bollen), dar acest arhetip s-a prăbușit odată cu stadiul metafizic al gândirii umanității. Pe celelalte două trepte identificate de Comte – teologic și pozitivist – e și mai rău, deși, în mod paradoxal, sociologul vorbește despre o evoluție. Cu alte cuvinte, pe măsură ce omenirea evoluează, imaginea femeii se degradează în proporții care ating, uneori, limite subumane (sclavia femeilor din Evul Mediu, ca să luăm un singur exemplu). Încet, încet, se face lumină: ”o femeie puternică” e un concept care depinde de resorturi ontologice și gnoseologice dependente spațial și temporal. O femeie din Africa de Sud nu poate fi comparată în termenii aceștia cu o femeie europeană, iar niciuna dintre ele cu o laponă.
Ca să mă apropiu și mai mult de adevărul meu (!), pe care îl tatonez, nu îl servesc drept implacabil, recurg din nou la interviul cu Nora Iuga, în care se explică: ”Să știe să renunțe, în primul rând. Să-și impună să renunțe și s-o facă și să aibă tăria să-și ducă la îndeplinire renunțarea atunci când este vorba într-adevăr de o chestiune foarte urâtă pe care o face un om pentru care ea s-a sacrificat sau pe care l-a iubit. Sau dacă este jignită, mai ales dacă este jignită. Mie mi se pare că o femeie puternică trebuie să fie în primul rând o femeie extrem de orgolioasă. Extrem de orgolioasă!”. Cu respectul cuvenit, mă despart de modul acesta de a privi lucrurile, pentru că renunțarea nu mi se pare soluția puterii, și nu cred că a fost vreodată.
Dar se face lumină în gândurile mele, pentru că așa funcționează lucrurile, e mai ușor să te duci pe firul oferit pentru a ieși din labirint, decât să bâjbâi prin tenebre: dacă ar fi să mă consider o femeie puternică, aș face tot ceea ce mi-ar sta în putință ca să schimb situația în favoarea tuturor factorilor implicați: m-aș schimba eu, astfel încât să nu ajung să fiu jignită (ce este iubirea, în episodul următor, pentru că nu cred că există pe lume un sentiment mai arbitrar interpretat de oameni, datorită versatilității lui, decât iubirea!), astfel încât transformarea mea să îl ajute pe omul pentru care, doar în noile condiții să ajung să mă sacrific, iar astfel, când voi avea certitudinea că sentimentele dintre noi au tăria, rezistența și proporțiile unui zid care să echivaleze cu cel Chinezesc (eventual și să fie vizibil de pe Lună), m-aș autodeclara, fără falsă modestie, o femeie puternică. Pentru asta trebuie, desigur, răbdare, o înțelegere a lucrurilor în cauzalitatea lor cea mai profundă, psihanalitică, inteligență a comunicării, înțelegerea rosturilor tăcerii (iată un posibil subiect de articol!), reconsiderarea sentimentului de orgoliu (interesant și acesta, nu?), conștiința limitelor generale și individuale (un alt tabu), deschidere spre celălalt în toată complexitatea ființei lui și câte încă s-ar mai putea spune!
În concluzie, cred că o femeie puternică este cea capabilă să iasă învingătoare peste propriile bătălii interioare și să le ducă pe cele cu ființele iubite astfel încât să le încheie cu un tratat de pace avantajos de ambele părți, considerate un tot. Prin urmare, femeia puternică este femeia luptătoare cu mintea și cu sufletul, cea care nu se abandonează vreunei temeri sau vreunui prădător, ci știe să le aducă la picioarele ei, cu înțelepciune, îmblânzite nu cu forța, cât cu resursele înțelegerii mecanismelor intrinseci, care derivă din frumusețea inefabilă a vieții, în misterioasa ei varietate de culori. ”Extrem de orgolioasă” de opera ei, care strivește timpul cu fericirea și îl face să stea în loc. Puterea ei stă în sine însăși, poate că de aceea spunea scriitoarea că ”nu i-o dă nimeni, ci trebuie s-o ia, pur și simplu”, cu înțelesul coborârii în sine, în cufărul ei tainic, și adusă la suprafață, aptă să schimbe întunericul Infernului cu puritatea inalterabilă a Edenului.
Femeia puternică este femeia înțeleaptă, care instruiește cu spiritul înalt și sufletul capabil să dea consistență orizontului, făcându-l accesibil celor pe care îi iubește. Greu, dar nu imposibil.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mi-am permis să mă îndrăgostesc
Dragostea, compasiunea și blândețea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
