Divorțezi sau te desparți, prietenește sau rupând picioarele de la fotoliu de spinarea lui, fotografiile din album rămân. Tu le ștergi de pe Facebook, el se asigură că primesc și mai multe comentarii. Tu le dai deoparte din calea ta și-ți schimbi și garderoba, că nu știi de ce rochie și-a frecat after-shave-ul, lăsând în urmă un fir de păr. Detectivii manualelor de bârfit nu ies la pensie, ci țin conferințe despre trecerea șarpelui prin grădina raiului. Gurile rele spun că nu există nicio dovadă, în fond s-au consemnat doar niște șoapte.
Obișnuiesc să cuget, dar de cele mai multe ori sună cineva la ușă. Ah, prietenele mele D și I …
D: Ce faci?
Eu: Citeam ceva ce aveam de gând să scriu.
I: Ești bine? Ce-ai făcut sâmbătă?
Eu: Sâmbătă? A, sâmbătă! Am fost la o petrecere. O colegă m-a invitat.
D: Singură?
Eu: Eu sau colega?
D: Tu, ce, faci pe-a proasta cu noi?
Eu: Singură.
I: A mai fost cineva dintre cunoscuți?
Eu: Familia P. și soțul șefei de la Dezvoltare Personală, prietena voastră, A.
D: Nu mai e prietena noastră. Am auzit că a fost propusă pentru un post în minister și-și curăță CV-ul. Bărbatu-său cum ți s-a părut, bucuros?
Eu: Urât. Mi-am zis că trebuie să fie cel puțin inteligent. Când am ajuns dansa singur, cu mâinile atârnate de lustră, ca un păianjen care a terminat stocul de pânză și nu a mai avut din ce să-și facă ochelari.
I: Și-ai făcut tu pe-a musca!
Eu: Ce muscă?
D: Adică te-ai lăsat îmbrățișată de pânza lui … Nu nega! Am văzut fotografiile de pe Facebook!
Eu: Ce fotografii?
D și I: Astea!
Fotografiile erau color și a trebuit să recunosc că nu erau contrafăcute. Într-una părea că ghicise a ce-mi mirosea părul, în alta își odihnea bărbia de clavicula mea, iar în cea de a treia piciorul meu aproape că i se înfășurase de talie, de frică să nu mă scape pe podeaua de sub intenția de tango. Deasupra fotografiilor era un singur comentariu, scurt: „E moartă după mine!”.
D și I zâmbeau satisfăcute.
I: Îl iubești?
Fusesem la o petrecere la care toată lumea asculta muzică clasică, doar un singur tâmpit dădea din mâini, gata-gata să dea jos lustra. De mila facturii la electricitate, am cerut un tango și un sezon de Vivaldi, ca să mă asigur că nu ajunsesem la casa de nebuni. În fotografii se vedeau și alte perechi pe ringul de dans improvizat, în semn de solidaritate cu un semen de-al nostru, care fusese în stare să-și aducă aminte întregul enunț al teoriei relativității. Nu l-am condus acasă pentru că petrecerea fusese organizată de membrii unei fanfare militare, care concertase la noi în oraș, și la ce talent dovedise ar fi putut primi o ofertă de a-i însoți în turneu. Solist dansant.
Prietenele mele au avut dreptate, începând de a doua zi tot orașul a vuit despre adulter și despre ce a mai rămas de ghicit în cafeaua de nechezol. A fost o perioadă destul de complicată din viața mea, toți bărbații însurați îmi făceau cu ochiul și primeam zilnic invitații la petreceri de posibili burlaci. A trebuit să trimit copilul la mama și să anulez lecțiile de oboi, căsuța poștală era plină de mesaje de la prinți profesori de pian, din trecut, prezent și viitor. Un domn dirijor m-a invitat public, în ziarul local, la vals pe role.
Cei de la serviciu au fost foarte înțelegători, m-au transferat la o filială pentru persoane cu dizabilități auditive, într-un orășel vecin. Într-una din zile, în pauza de masă, mi-am luat chiftelele și m-am instalat pe o bancă din parcul din apropiere. Parcul fusese construit ca un labirint, gardul viu, abia înflorit, ținând departe ochii curioșilor. De pe banca din apropiere, de cealaltă parte a boscheților, se auzeau râsete, giugiuleli … și un glas cunoscut. M-am urcat pe bancă, am tras un rând de flori deoparte și am dat cu ochii … de fostul meu, care nu s-a sfiit să-mi facă, la rândul lui, cu ochiul. O ținea în brațe și o săruta de mama focului chiar pe nevasta omului păianjen. Ăla spânzurat cu mâinile de lustră.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Stele căzătoate (Météors, 2025) – impresii despre un film bun și grav
Povestea noastră: curaj sau suferință
Marc by Sofia – povestea unei prietenii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
