Haute Marne este un departament francez, echivalent aproximativ al Văii Jiului, după ce, pînă și Varvara, sfînta patroană a minerilor, a uitat unde se află Valea Jiului. La vedere, o cortina ponosită, destinată turiștilor aflați în trecere către Elveția; cîteva case, cîteva conace istorice. În spate – sărăcia. Acolo, însă, nu intră nimeni. Doi curajoși, Hubert Charuel și Claude LePape, au intrat cu echipele de filmare și mult suflet. Cartierul Bois-Vert, cel mai prăpădit cartier din Saint Dizier, un orășel tare amărît al departamentului. În zonă, administrațiile publice au ales supraviețuirea prin deșeuri. Faptul că acestea sînt radioactive, că stocarea lor compromite calitatea vieții timp de zeci, daca nu sute de ani, nu contează. O moarte lentă e preferabilă uneia brutale.
O parte din problemele colectivității au fost rezolvate. Locuitorii au devenit, la rîndul lor, deșeuri. Tony s-a aliat monstrului, a deschis o întreprindere care construiește bunkere pentru deșeurile radioactive. Îi merge oarecum bine. Mika e angajat la drive-in-ul unui fast-food de margine de mahala. Îi merge, oarecum. Daniel… nimic. Un deșeu social perfect. El are vise. Cel dominant este să plece, cu Mika, în insule, la Réunion, unde să îngrijească niște cîini abandonați dintr-un refugiu. La Réunion, este fosta insulă Bourbon. Nume majestuos, un vulcan în mijloc, palmieri, nisip. În rest, sărăcie lucie. Ideal pentru naufragiați.
Cei trei sînt prieteni. Rezistă cu alcool, iarbă, vise. Într-o noapte, beți fiind și cu mașina, Daniel vede într-o curte o pisică Main Coon; își imaginează instantaneu răpirea, răsplata, cu alte cuvinte, bani suficienți pentru biletele de avion spre Réunion cu refugiul și cîinii. Desigur, pisica fuge, ei ajung în șanț, fără mașină, fără permis. Urmează tribunal, perioadă de probă. Tony îi angajează la deșeuri, ca să poată demonstra seriozitate și disciplină către serviciile sociale; altfel, îi paște pușcăria. Restul poveștii se vede în sala de cinema, acestea sînt doar primele zece minute din cele 108.
actorii Salif Cissé, Paul Kircher și Idir Azougli ©Patrice Normand
Este un film despre prietenia adevărată, cu ipostaze tămăduitoare și toxice. Efortul supraomenesc necesar supraviețuirii în lumea deșeurilor. Imposibilitatea smulgerii din geografia socială; unica soluție fiind torturarea și smulgerea sufletului. Totul este adevărat, este așa cum nu vrem să vedem. Cei trei actori îți pot bîntui mintea zile, săptămîni. La fel, turnul fostei fabrici de înghețată Miko, emblemă a arhitecturii post-industriale, devenită centru cultural. Cultura hrănită din deșeuri radioactive. Un film indispensabil.
Titlul: Stele căzătoare
Titlul original: Météors
Regia: Hubert Charuel
Scenariul: Hubert Charuel, Claude Le Pape
Distribuția principală:
Paul Kircher – Mika
Idir Azougli – Daniel
Salif Cissé – Tony
Stéphane Rideau – Patrice Duprat
François Pérache – medicul
Imaginea: Jacques Girault
Montajul: Julie Picouleau
Scenografia: Thomas Grézaud
Costumele: Élisa Ingrassia
Coloană sonoră: Maxime Denuc, Matthieu Gasnier
Durata: 108 min
Anul producției: 2025
Premii & nominalizări: selecționat în secțiunea Un Certain Regard la Festivalul de la Cannes 2025; nominalizare la César 2026 pentru Idir Azougli, la categoria Meilleure révélation masculine (Cea mai bună revelație masculină).
Filmul este distribuit în România de Transilvania Film. Din 3 aprilie, în cinematografe.
Citiţi şi
Marc by Sofia – povestea unei prietenii
Cui îi e frică de Măria născută Lup? Caprei cu trei iezi.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
