În Mein Kampf, Hitler se auto-declarase dependent de creaţia lui Richard Wagner, care a răsunat în toate mediile culturale tolerate în Germania nazistă. Acesta pare a fi motivul pentru care, în Israel, muzica lui este interzisă cu desăvârşire. Dar e anti-semitismul declarat al germanului, care a murit cu mult înainte de Holocaust, un motiv suficient pentru a-l contesta cu atâta înverşunare?
Dacă li se cere părerea, evreii aleg în proporţii covârşitoare să asculte în concerte interpretări ale pieselor compuse de Wagner. Şi atunci, cine are interesul de a pune interdicţii şi mai ales pe ce premise? „Putem asculta, privi sau interpreta muzica lui Wagner cu o conştiinţă curată? A fost opera lui pervertită în mod abject de nazişti, sau adulaţia lor a scos la iveală o perversiune latentă? Şi în ce condiţii i s-ar permite lui Wagner să ajungă la urechile evreilor?” se întreabă, pertinent, omul de radio şi televiziune Clemency Burton-Hill.
Citiţi şi
