Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

A te lăsa mângâiat înseamnă: „Am încredere”

28 July 2018

Încă nu știm să iubim. Nu știm dacă să credem în ritualurile dragostei, asta dacă am avea unele, la orice vârstă am fi. Ne punem mereu întrebări, de unde, cum, cine să înceapă jocul seducției, poate bărbatul, așa cum am primit moștenirea de la predecesoarele noastre, sau poate femeia, dacă ne gândim că iubind, toate ierarhiile și stereotipiile devin inutile…

Iată un capitol (6. Arta mângâierii – De la încredere la iubire) din cartea Dr. Gérard Leleu, Tratat de mângâieri, apărută la Editura Trei, 2014, în traducerea Alizei Ardeleanu. Sublinierile ne aparțin.

„A te lăsa mângâiat înseamnă : „Am încredere.” „Deschizând spontan brațele, prin atingere, dar și prin cuvânt, un bărbat și o femeie își reafirmă încrederea reciprocă și-și reînnoiesc jurământul.”

Poate că este nevoie de mai multă încredere pentru a te lăsa dezmierdat decât pentru a face dragoste. În mângâiere, ne oferim întregul trup, gol, și adesea, în plină lumină: în coit, putem rămâne îmbrăcați și stinge luminile. Așa se întâmpla în epoca victoriană. Așa se întâmplă și acum.

Trebuie să ne învingem pudoarea, sau, mai degrabă, pudorile. Pudoarea morală inculcată de cultura și religiile occidentale consideră goliciunea indecentă, din chiar clipa în care o ființă umană ajunge la vârsta rațiunii; și mai cu seamă femeia este condiționată să-și ascundă trupul și să interzică și cel mai neînsemnat contact.

Ființa umană – îndeobște femeia – se teme de părerea pe care și-o va face celălalt despre frumusețea corpului ei. Cea mai mare pudoare a femeii nu este atât de esență etică, ci estetică. Mai narcisică decât tovarășul ei, mai grijulie cu propria-i frumusețe, ea se teme să-și dezvăluie imperfecțiunile în această trecere în revistă a detaliilor pe care o constituie confruntarea intimă cu masculinul. Dintr-o anchetă pe care am realizat-o, reiese că doar o femeie dintr-o mie este satisfăcută de trăsăturile și formele ei. „Fără îndoială, o Phyrne (n.t. curtezană celebră din Grecia, iubită a sculptorului Praxiteles, care a folosit-o adesea drept model) nu se teme de priviri, dimpotrivă, se dezbracă cu mândrie: frumusețea ei o înveșmântează. Dar, chiar dacă ar fi la fel de frumoasă ca Phyrne, o fată n-are de unde să știe cu certitudine acest lucru; ea nu poate avea orgoliul arogant al trupului ei atâta timp cât sufragiile masculine nu i-au confirmat tânăra vanitate; și chiar și acesta o înspăimântă; amantul este mai redutabil decât o privire; este un judecător; o va revela sieși, în adevărul ei; (…) de aceea, cere să se facă întuneric, se înfășoară în cearșafuri (…)” (Simone de Beauvoir, Al doilea sex)

cuplu

Sursă foto: plus.google.com

În sfârșit, plăcerea ne face mai  slabi, căci smulge măștile: cea pe care ne-o formăm, cea pe care ne-o alcătuim prin cosmetice. Plăcerea alungă mândria, rolul pe care-l jucăm. Îi oferim celuilalt un chip cu expresii spontane și indecente, un corp abandonat fără reținere pe care voluptatea îl dezgolește încă și mai mult.

A te lăsa mângâit este și o mărturisire: „Te doresc, dăruiește-mi plăcere” . Și o dezvăluire: „Am nevoie de destindere, vreau să fii odihna-mi de războinic (de războinică), să-mi alini nemulțumirile, să-mi pansezi rănile”.

Pentru mulți, este și o încredințare: „Am nevoie de apărare și siguranță, căci sunt plăpând(ă) și sunt plin(ă) de teamă”. Subiectul care-și dăruiește trupul dezgolit își mărturisește astfel fragilitatea; el face gestul de smintită nădejde și foarte riscant – pentru că astfel poate să renască sau să moară – al câinelui învins ce-și lasă carotida la mila învingătorului. Contactul oferă siguranță, mai ales dacă face parte dintr-un dialog intim care nu începe și nu se sfârșește în pat.

În sfârșit, să te lași mângâiat înseamnă să ceri tandrețe și iubire; invers, înseamnă să declari: „Te iubesc” sau echivalenții lui: „Țin la tine, te respect”… Căci a avea încredere, a te oferi, a-ți mărturisi nevoile erotice înseamnă să afirmi: „Pe tine te-am ales – sau pe tine te accept – pentru a mă dezvălui ție, pentru a-mi satisface aspirațiile. În tine mă încred, pe tine te doresc”. A te lăsa mângâiat înseamnă să te recunoști ca ființă demnă de dorință și iubire.

Ofranda reciprocă

A mângâia înseamnă: „Te doresc, vreau să-mi oferi plăcerea de a te dezmierda, vreau să-ți ofer plăcerea dezmierdării”. Înseamnă, prin urmare, a cere și a dărui plăcere; căci atingerea permite primirea și, simultan, oferirea unor senzații agreabile. O femeie care mângâie chipul soțului ei încearcă o plăcere pe care o retransmite, prin vârful degetelor, partenerului. Acesta resimte o plăcere pe care o întoarce mâinii feminine. Astfel, se stabilește un flux de bucurie tactilă.

A mângâia înseamnă și să te oferi ca ajutor, să întinzi o aripă protectoare, să te transformi în port salvator. Înseamnă să primești acasă. Să devii izvor de afecțiune. Dar mângâierea este mai puțin o dovadă de iubire decât faptul de a te lăsa mângâiat, pentru că dorința de trupul celuilalt, celeilalte, mai ales dacă este frumos, poate fi dorința de un obiect frumos al sexului opus.

În registru psihologic, aa cum se întâmpla și în cazul beneficiului hedonic,  cel care dezmiardă primește – și cere – tot atât cât oferă. Și întotdeauna există o speranță de reciprocitate. A mângâia înseamnă și a bate la o ușă, a te strecura sub o umbrelă, a te insinua într-un suflet. Unii psihologi merg până acolo, încât afirmă că, mângâind, ne mângâiem pe noi înșine, pe copilul care încă suntem. Dar ce mai contează, din moment ce o vom face și mai bine?”

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ești atât de frumoasă și… singură?

Vreau răsfăţ din partea unui stăpân de calitate

30 and counting

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,631 views

Your tuppence

  1. Ce vor femeile… și nu spun – Talk Tabu | Catchy / 5 August 2018 10:23

    […] Citiți și „A te lăsa mângâiat înseamnă…” […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Cristina / 28 July 2018 12:03

    Unul din cele mai frumoase articole. Cuvinte care mângâie sufletul…

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro