Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Agresiunea numerelor

31 March 2020

Daniela Rațiu (scriitoarea) folosește inspirat această formulă pentru a descrie teribila incapacitate politică și mediatică de a gândi criza altfel decât ca o statistică lugubră.

Da, doar „agresiunea numerelor” poate explica faptul că o televiziune ca Digi24 ajunge să titreze: „România, la 48 de cazuri distanță de scenariul 4”. O nerăbdare abia mascată, îți vine să spui că televiziunile abia așteaptă să se mai îmbolnăvească 48 de oameni pentru a schimba fondul de ecran într-un roșu și mai violent, cu sunete de sirenă și mai agresive; abia așteaptă să mai moară 4 oameni ca să se facă 50 și apoi încă 50 ca să fie rotund, 100, pentru că 100 de morți înseamnă un rating mai mare decât 46, la fel cum 2000 de bolnavi e mai atrăgător pe ecran decât 1952. E ca și cum ne-am afla într-o competiție, ca și cum ar fi nevoie să se bată un record, e un fel de excitație morbidă care face ca televiziunile să afișeze pe burtierele lor în permanență numărul de infectați și numărul de morți, numere peste numere, procente și comparații, raportări și diferențe.

Obsesia cifrelor este o dovadă de sărăcie și de lene a gândirii. Și este în același timp o dovadă de indiferență față de viața pierdută sau viața suferindă a mii de oameni. La fel cum este o lipsă crasă de respect față de telespectatori, cărora li se înfig în ochi în permanență cifrele seci ale morții.

Renunțați la coverurile hollywoodiene, scoateți muzica violentă și imaginile sacadate de pe ecran, domoliți-vă vocea, încercați să regăsiți decența și bunul simț al unei comunicări pe înțelesul și în interesul oamenilor, nu pentru blestematele voastre de cifre de audiență. Dovediți că vă pasă de suferință, de echilibrul mental al oamenilor de rând, și că doriți ieșirea din criză, nu o mai tratați ca pe o șansă de a vă vedea umflat ratingul.

Pe Ciprian îl găsiți cu totul aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Despre neputința de a te desprinde de o dragoste obsedantă

N-avem voie să ne comportăm de parcă am murit deja

Cum să refuzi fericirea? Cum? Cum?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro