Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Am câteva întrebări pentru viitoarea soacră a fiicei mele

24 January 2020

Sunt mamă de fată. De aceea, logic, privesc lucrurile din poziția asta și mă întreb: ce mama naibii au în cap mamele de băieți când îi pregătesc pentru viața?

Eu am crescut-o pe fiica-mea învățând-o cât am putut din tot ce știam. N-a fost ușor, copiii opun rezistență de cele mai multe ori când încerci să le bagi în cap un lucru care nu prezintă interes pentru ei. A fost greu să îi stârnesc interesul pentru noțiuni de bază când era vorba de bucătărie, dar când s-a văzut singură, făceam împreună mâncare pe Whats App, până n-a mai fost nevoie de ajutorul meu. Mai pe scurt, cu ce știa și cu ce a mai învățat, se descurcă binișor pentru vârsta și statutul ei.

Dar să mă gândesc că va avea nevoie de exemplu de noțiuni elementare de mecanică sau de tâmplărie, de electricitate, de instalații sanitare și de tot ce mai e de făcut prin casă de către un bărbat, nici vorbă! Pentru mine era de la sine înțeles că va apărea la un moment dat un bărbat în viața ei, care se va ocupa de toate astea.

Ei bine, n-a fost așa. Prin urmare fiică-mea a învățat să schimbe siguranțe, becuri, să repare clanțele de la uși, ba să mai schimbe și balamale, schimbă becurile de la mașină când cedează, împrumută bormașina de la vecin să prindă draperia care s-a desprins, schimbă bateria de la chiuvetă, că poate! Și nici măcar nu-mi vin toate în cap acum, că-s plină de draci ca broasca de râie, întrebându-mă ce fel de bărbat și-a ales. Ah, da! Îi ține lanterna să vadă mai bine unde să dea cu bormașina, sau că e întuneric afară când ajunge de la birou acasă și trebuie să schimbe becul de la stop, frâna sau ce-o fi, că eu doar le folosesc, nu le și schimb. Asta o face soțul meu sau mecanicul dacă el nu e pe-aproape.

Dar fiică-mea a învățat să le facă singură. Și de condus tot ea conduce, viitorului ei soț nu-i place sa conducă mașina și n-are permis. Preferă să stea în dreapta șoferului. N-am nimic cu el, crede-ți-mă! Îi admir capacitățile intelectuale, calmul, efortul pe care îl face pentru ca lor sa le fie bine, îmi plac tare mult și ca pereche, se înțeleg de minune, e o plăcere să stau de vorbă cu el, nici nu știu când trece timpul. Însă, am ce am cu modul în care a fost educat. Dragul de el ar vrea, dar nu știe și nu poate. Parcă ar avea două mâini stângi! De aceea mai bine stă deoparte și o lasă pe ea să se descurce.

Până când? Ce va face când în viața lor va veni un copil? Se descurcă, nu?

Ei, dată fiind situația, mă iau acum de viitoarea soacră a fiicei mele, pentru că am câteva întrebări să-i pun:

1. Crezi/credeai, stimată doamnă, că ai născut un prinț?

Îți spun eu că nu! Ar fi trebuit să știi asta, pentru că nu te tragi dintr-o familie regală, n-ai avut și nici fiul tău n-o să aibă servitori. Cu părere de rău, pentru că mi-i drag – și nu-l consider vinovat de felul în care vede rolul lui în viața de cuplu, odată ce tu îl dădăcești în continuare ca pe un puști de 20 de ani când el are 35 – sper ca fiică-mea să nu-și asume rolul pentru prea mult timp.

2. Cum l-ai pregătit tu pentru viața lui de bărbat, când el nu-i în stare nici hainele cu care să se îmbrace să și le aleagă, când nu știe că în casă totul se împarte la doi, că femeia trebuie ajutată, protejată? Că dacă nu te pricepi la ceva, măcar încerci, nu te dai la o parte?

Știu asta pentru că ei locuiesc deja împreună de aproape cinci ani. Și nu, fiică-mea n-a reușit să-l învețe ceea ce tu nu l-ai învățat la timpul potrivit. Omul era deja format.

3. Ori te-ai gândit că are vreun handicap?!

Doamne iartă-mă! N-are, femeie! E întreg și la minte și la trup! E un zdrahon de bărbat. 1,90m și 85 de kilograme de bărbat. Iar mintea-i brici. Știi și tu asta. Două facultăți și un doctorat pe bune, nu le iei cu una cu două, ai nevoie de creier! Și el îl are.

Recunosc. L-ai învățat să fie politicos, prea politicos aș zice. Sau poate asta a învățat-o singur? Aici sunt rea.

4. Ți-ar fi plăcut să fii căsătorită cu un bărbat care să fie ca fiul tău? 

Nu cred. Soțul tău îți dă totul curățat la mână în bucătărie, nu conduci mașina că nu-ți place, nu ștergi geamurile că ai rău de înălțime, nu cari sacoșe ca să-ți protejezi coloana, nu mergi niciodată singură la cumpărături, nu… nu… nu! Te protejează.

Fiică-mea cară sacoșe de se îndoaie până la mașină și de la mașină în casă, ca să nu-ți deranjeze fiul.

O întreb dacă i se pare normal să facă toate astea singură și râde. Îmi zice: “mam’, nu ești mândră că mă descurc și reușesc să fac tot ce-mi propun?”

Îi spun că aș fi fost, dacă era singură. În schimb viitoarea mamă soacră e foarte mândră de fiică-mea. Ce noroc pe ea s-o placă soacra!

Dar mă tem că fluturii pe care îi mai are în stomac, într-o zi vor începe să zboare cu tot cu vălul de pe ochii ei. Și atunci să vezi distracție.

5. Și ultima întrebare deși aș mai avea câteva: te-ai gândit cumva că o să-l măriți?

N-aș crede, știind chiar de la tine că ți-ai dorit cu disperare să fie băiat.

Și apoi nici nu-i bun de măritat. Habar n-are săracu’ să taie un cartof, pentru că ai avut tu grijă cât a fost singur să nu-i lipsească mâncarea. Pachete, vizite la două săptămâni pentru a-i face mâncare, curățenie, spălat, călcat și toate alea, așa cum faci și acum cu fiică-ta. Deci mâncare nu știe să facă, nici să calce rufele, nici să facă curățenie și nici să rămână însărcinat nu poate. Nimic nu l-ai învățat ca să fie o soție acceptabilă.

Oricum, eu am întrebat-o pe fiică-mea dacă nu cumva urmează să se însoare cu fiul tău. A râs! Dar râsul nu era al ei…

Al tău să fie păcatul, femeie, dacă fiică-mea se va sătura într-o zi să fie bărbatul casei și să-i spună: “hai, rămâi cu mă-ta!”

Citiți și Mamelor, nu mai creșteți bărbați nefericiți!

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cele mai bune mașini de tocat

V-a fost dat să iubiți pe cineva vreodată cu toată ființa?

Nu întrați în cercul meu

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Cezar / 3 September 2020 16:25

    Regret sa va anunt ca pacatul nueste si nu va fi al soacrei. Admirabila munca Dvs de a va forma fiica, dar ati omis sa o invatati ceea ce e mai important si singurul lucru care ii va zidi casa si i-o va tine in siguranta, fie de va avea sau nu copii.Sa-si instruiasca si sufletul, nu doar mintea, si sa construiasca dupa niste principii de la care sa nu faca rabat, neinmocirlindu-se cu anii in concubinaj premarital. Nici schimbatul becului, nici caratul sacoselor, nici condusul masinii nu-i vor zidi casa si nici nu ii vor ramane cand … fluturii vor zbura odata cu valul de pe ochi si cand aceasta convietuire fara principii se va risipi.Problema grava va fi insa ca pretul acestor alegeri nu va fi platit nici de soacre, nici de cei doi, ci de copiii ce se vor naste din aceasta imbarligare cu inversare de roluri existentiale.

    0
    0
    Reply
  2. DD / 30 July 2020 11:25

    Cred ca rautatea asta gratuită nu are nu are niciun rost!
    A plâns vreodată fiica Dvs de supărare ca trebuie ea sa schimbe becul sau mai știu eu ce?
    Am senzația ca nu, nu cred ca lucrurile astea i-au provocat vreodată supărare.
    Dar dacă sa zicem avea lângă ea un misogin care le făcea pe toate și o punea și pe ea “ la locul ei”, cam cât de fericita credeți ca ar fi fost?
    Fiecare părinte face ce știe mai bine cu ce are și cât poate.
    E trist ca ați ajung la vârsta Dvs și nu vedeți mai departe de schimbatul becului sau reparatul clanței.

    Eu una urăsc sa gătesc pe când iubitului meu ii face plăcere, ar trebui acum ca m-am lui sa o facă pe mama cu apa și oțet in public pt asta? Și nu, mama nu e o diva, a fost mereu gospodina perfecta și independența in același timp, cu veniturile mai mari in familie și tot ea muta și mobila. Clar nu are ea nimic de a face cu faptul ca eu nu gătesc decât de câteva ori pe luna.

    A venit timpul sa adresam probleme cu adevărat importante in educația copiilor. Dacă vreți sa atragi atenția in legătura cu ceva, poate ar trebui sa va uitați la subiecte precum abuzul emoțional in familie, creșterea copiilor cu idei limitate despre rolul lor in viața, și educația pe baza de putere și mărime. Astea strica mai mulți oameni decât lipsa cunoștințelor generale de schimbat becuri și clanțe.

    2
    0
    Reply
  3. Clara / 29 July 2020 18:35

    De ce toate intrebarile sunt adresate mamei, tata nu are? Pentru toate sarcinile prezentate mai sus, mai presus, un barbat poate sa si invete feciorul sa schimbe becuri, sa faca pe mecanicul, sa repare mobilierul… etc, decat o femeie.

    1
    0
    Reply
  4. Dalia / 24 April 2020 0:06

    Oare când vor disparea ideile astea medievale, ca femeia trebuie educata sa stea la coada cratitei, iar barbatul la coada ciocanului?

    1
    0
    Reply
  5. Laura / 3 February 2020 12:38

    Dar tu ce fata ai crescut daca accepta toate astea?

    4
    1
    Reply
  6. ella / 27 January 2020 10:46

    Eu am luat un bărbat ca cel descris mai sus, crescut de o mama si o bunica, total atehnic. Dar ma iubeste cum nimeni nu cred ca ar mai face in aceasta viata. Cu care ma inteleg din priviri, si cu care ma potrivesc in calatorii de nu ne plictisim nici daca facem incojurul lumii doar noi doi. Cu care ma plimb zilnic, si zilnic vorbim de o groaza de lucruri. Care imi echilibreaza viata. Si care da, la 52 de ani s-a apucat de gatit pt ca eu nu mai vreau. Asa atenhnic si nepriceput la gatit si curatenie, dupa 50 de ani a inceput sa faca cate ceva. Cand nu poate plateste om. Dar stiti ceva: e omul care ma completeaza, care imi urmeaza toate nebuniile din dragoste pentru mine si cu care nu ma plictisesc nicicand. Nici chiar cand imi tine lanterna si eu repar ceva, tot stam de vorba, planificam si radem. Radem impreuna chiar si cand viata ne da lamai.

    12
    0
    Reply
  7. CG / 25 January 2020 16:02

    Cred că ea a crescut un băiat liber, pe când tu ai crescut o sclavă. Alături de îndemânarea de a face tot, trebuia să o înveți să se respecte. El și mama lui nu au nicio vină. Câteodată nici nu te poți băga peste unul sau una ca fiica ta, pentru că nu te lasă, trebuie să facă ea, că altul nu face bine.

    13
    3
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro