Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Am creat brandul de „puști care adună cojile de semințe aruncate de alde Gheorghe, meseriașul cu patalama la mână”

12 February 2019

daniela toaderGheorghe stă atârnat pe geamul apartamentului decomandat de la etajul trei și scuipă semințe. O parte din cojile de semințe sunt luate de vânt și duse până hăt, departe. Unele ajung în cartierul vecin, altele se zdrobesc de asfaltul sărit pe alocuri. Gheorghe scuipă și constată cu părere de rău că nu mai merge nimic în țara asta în ultimul timp. E vina statului că se fură pe rupte și a primăriei că lasă să se propage mizeria de jur-împrejurul blocului. Cresc buruienile ca-n codru și mucurile de țigară se acumulează de ceva timp în nămolul apărut de nu se știe unde de la ultima ploaie.

Nici garduri și nici flori nu știu nenorociții ăia să pună. Dacă și-ar pune mintea cu ei, le-ar pune el, dar el nu-i atât de fraier. Nu-i rolul lui să planteze flori în spațiile verzi. Aia de la Primărie ar trebui s-o facă, că așa e normal să fie într-o țara civilizată. Și aici Gheorghe omite voluntar să-și amintească taxele și impozitele pe care le-a plătit în țările civilizate. Un mic amănunt nesemnificativ, Primăria e de vină și gata. De nervi , Gheorghe cugetă intens și scuipă cu foc. A naibii țară de rahat, cine l-o fi blestemat să se nască în codrul asta în care statul își bate joc de toți…

seminte puști

De când e el Gheorghe – Gheorghe, asemenea stare de delăsare n-a mai văzut. Și nimeni nu-i poate reproșa lui Gheorghe că nu e plimbat prin lume… Gheorghe e plimbat pe la alții de când se știe, căci școala nu prea i-a plăcut, dar banul, da. Și la alții e bine, dom’le, nu se compară cu mizeria din țara asta. La alții se câștigă bani adevărați, 1300 de euro brut pentru 12 ore pe zi sunt bani, nu ca în mizeria asta de țară în care Gheorghe n-ar munci nici rupt pe 300 de lei net pe lună nici dacă l-ar ruga pașa în genunchi. Și aici Gheorghe dă dovadă de o oarecare superficialitate înnăscută în a mânui cifrele. Cui îi mai trebuie în ziua de azi să știe să înmulțească și apoi să compare? În nici un caz lui. Căci Gheorghe nu-i prost să se lase dus de nas de toți deștepții care vor să-l plătească chiar mai mult decât face, doar să muncească. Să aștepte ei, deștepții aia, să accepte el să muncească cum muncea dincolo. Dincolo era dincolo și gata. Nu se pune! N-avea timp de nimic după 12 ore de muncă adevărată, dar punea bani deoparte și asta era cam tot ce conta. 500 de euro pe lună puși deoparte erau bani, nenică, nu glumă! Asta în condițiile în care a strâns din dinți îngrămădit între alți patru într-o garsonieră de 20 de metri pătrați și a mâncat mezel ieftin împachetat în țiplă de i s-a acrit până la urmă, dar tot a continuat să mănânce mezel strângând din dinți ca să adune la ciorap și să nu pară cel mai de jos fraier celor lăsați acasă. În aceste condiții, acum merită să se lăfăie în mizeria asta de țară, dându-se drept om important care a muncit pe brânci și pe bani „dincolo”. E specialist, nu glumă, și cu patalama la mâna. Are „brandul” lui de meseriaș care a muncit dincolo și asta îi conferă un anume statut.

Mândru de statutul lui, Gheorghe oftează și scuipă în continuare semințe. O parte din cojile de semințe sunt luate de vânt și duse până hăt, departe. În parcul de lângă blocul de lângă, un puști de patru ani se apleacă să adune o coajă din năduful lui Gheorghe și apoi o aruncă la un coș de gunoi amplasat de Primărie în colțul parcului. Mă uit la puști și zâmbesc. Nu e chiar totul pierdut în mizeria asta de țară. Mă gândesc trist că brandul de „puști care adună cojile de semințe aruncate de alde Gheorghe, meseriașul cu patalama la mână” încă nu există și în acel moment precis mă decid să-l creez eu. Pe gratis, în rahatul ăsta de țară. Pentru că merită efortul ca alde Gheorghe să nu mai atârne degeaba pe geamul apartamentului decomandat de la etajul trei și să scuipe semințe.

Pe Daniela o găsiți toată aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Trezește-te, bărbate!

Luna Nouă (Luna Neagră) în Leu ne pune întrebări puternice

Prietena mea, parvenita

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
206 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro