Pe principiul că nu mor caii când vor câinii, calul fiind eu și câinii, visele mele de noapte, am oprit pelicula de film noir. Am tras aer în piept și am constat că am adormit. Am visat un vis tâmpit în care am scris o scrisoare la fel. Ție, fiule ! Că nu mai pot. Ba una, ba alta, în general și în special să fiu mamă. Am obosit să fiu mamă.
Ce vorbești, dragă, mă întreb retoric… Dar Fefeleaga ce ar fi zis dacă îți citea scrisoarea? Ea era un monument de durere cu cinci copii pierduți din viață și tot nu s-a plâns. Vorbea și ea cu calul ei, Bator, despre necazurile ei, în loc de facebook-ul de astăzi, așa, de socializare, pentru că oricum lumea nu o înțelegea pe vremea aceea.
Ce psiholog, ce preot, ce psihoterapie virtuală? Calul era bătrân și orb. Dar o asculta. Iar ea se întreba în sinea ei, din când în când, de ce trăiește omul pe lume?
Reiau ca să se înțeleagă bine că am visat. Da, am visat că m-am supărat pe fiul meu și că am spus că de acum înainte îi dau time break. Am visat că am obosit și că vreau să mă odihnesc. Am făcut-o.
Am revenit cât să spun prietenilor de lectură să nu se îngrijoreze. Iar ție, copil nenăscut de mine, pot să îți spun atât, că timpul de vis urât a trecut.
De ce ai procedat așa, ai să mă întrebi.
Iar eu îți voi răspunde:
Mama ei de neputință, mai mult sau mai puțin asumată, care mă face uneori să mă las copleșită de încercări! Ești un copil competitiv, băiete, care scoate tot, dar tot din mine, poate chiar cei mai negri demoni și-mi oglindești perfect fricile și punctele cu care am de lucru cu mine.
Cel mai bun manual de dezvoltare personal este un copil.
Am citit comentariile cititorilor la scrisoarea către tine și să spun sinceră și ele m-au ajutat să (mă) văd. Îmi pun întrebarea ca Fefeleaga, de ce trăiesc eu pe lume?
Păi, ia să vedem: să salvez balenele albastre de la dispariție și iau măsuri ca pătura de ozon să nu dispară definitiv, să împăduresc zona deșertică și să contribui la eradicarea foamei în lumea a treia. Sună bine?
Dar nu, copil, nu pentru asta trăiesc, ci pentru a te vedea pe tine crescut și pe drumul tău. Pentru a-ți arăta indicatoarele corecte pe care să le citești și care să te facă să vezi lumea așa cum este ea, frumoasă, dar plină de provocări. Căci vei trece poate prin momente ca acesta din visul meu de mamă (tu nu vei fi decât tată, un pic mai simplu), în care poate că îți va veni să îți iei lumea în cap, când vei fi considerat nemernic, iresponsabil sau mai știu eu cum, pentru că ai îndrăznit să fii sincer cu tine în fața lumii, într-o perioadă de maximă încercare.
Să îți scrii neîmplinirile pe o foaie de hârtie, băiete, sau pe un perete din casa ta, să lași un timp acolo scrisul și apoi să îl recitești. Te vei minuna mai apoi ce gânduri ai putut avea la un moment dat și să nu renunți niciodată la visul tău frumos. Te vei simți ca după o ședință de terapie, te vei trezi. Îți vei da seama, ca și mine, că a fost un vis urât, vei opri motorul pe stop și o vei lua de la capăt.
Cu forțe noi, o nouă variantă reîncărcată a ta, care să îți confirme că visele sunt uneori urâte, dar că pentru ele există plase care le prind pe cele rele, în timp ce dormi.
Aerul nopții este plin de vise. Cele frumoase sunt clare, limpezi și își găsesc ușor calea spre cel care doarme, în timp ce visele urâte, confuze, se încurcă în urzeala aidoma unei pânze de păianjen și rămân prizoniere, dispărând odată cu primele raze de soare.
Visul meu trimis în scrisoarea trecută s-a prins în plasă și a rămas acolo. A ajuns la mine doar visul frumos, cu tine, copile. Cel mai frumos.
Te îmbrățișează mama.
Guest post by Anamaria Tudor
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Bucurii mici pentru mama, în fiecare zi
Unei femei imaginare și dorite
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
