Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Astă-seară te-am înșelat, stimate soţ

12 July 2019

Am făcut-o, poate, pentru toate nopțile de singurătate și palmele trântite brutal peste sufletul meu pur, care crezuse, ani întregi, în mirajul fericirii conjugale. Am făcut-o, poate, pentru sutele de ore în care mi-am vărsat lacrimile sărate pe umerii fragili și părul rebel, îmbrățișată numai de creierii nopții, strivită de vorbele tale grosolane, îmbâcsite de aburii alcoolului cu care ai pângărit, de atâtea ori, pereții unei case pe care visaserăm împreună, candid, să o transformăm în “acasă”.

Am făcut-o, poate, ca să uit dezolarea care mă cuprinde ori de câte ori realizez că mi-ai distrus neprețuite visuri de copilă, pe care nu le voi mai putea niciodată recupera, pentru că ar fi imposibil să le desprind de mizeria în care le-ai terfelit cu promisiuni deșarte, din încăpățânarea ta prostească și orgoliul masculin (de care mi-e greață până la sufocare) de a nu admite că te scălâmbăiai ridicol și periculos pe un drum greșit, cu sens unic, anume distrugerea.

Am făcut-o, poate, pentru că e în mine ceva mai puternic decât știusem (dar la care speram, timid) decât voința ta meschină de a mă țintui în izolare și degradare umană. Și a fost dat să aflu, să descopăr toate astea, abia când ultima cifră a codului s-a învârtit perfect în mecanismul ei interior.

Sau poate, nimic din toate ipotezele astea complicate, ci numai din simplul motiv că îmi simt ființa mai trează și vie ca oricând, ca și când s-ar fi trezit dintr-o letargie sinistră sau o comă prelungită peste măsură, din care, cu toate strădaniile tuturor celor din jur, nu m-a putut scoate nimic pentru că pur și simplu nu era nimic acolo, iar astăzi… Astăzi e mai mult decât se poate numi în cuvinte, aproape mai mult decât se poate simți între limitele înguste ale ființei umane… el.

Citiţi şi Capriciu diabolic

*L-am lăsat să își plimbe nestingherit privirea incandescentă peste trupul meu de femeie, care fremăta cu fiecare adiere a vântului, aducându-mi aroma pielii sale direct în suflet. L-am lăsat să se desfete cu glasul ochilor mei și gândul  fiecărei clipe ce plutea în văzduh la orele rubinii ale înserării de vară. L-am lăsat să simtă în pori fiorii atingerii mele, tresărind ca electrizat la dezvelirea celui mai intim avut al unei femei: parfumul meu, dispersat suav și subțire în zeci de întrebări și suspine. Îl va purta etern, de aici înainte, înfășurat în fiecare centimetru de sine, în fiecare notă și abandon de sine, îl va dori cu atât mai mult cu cât nu știe nimic despre el, pentru că totul stă închis, perfect ermetic, în amprenta pielii mele. Îl va mai întâlni, poate, de zeci și sute de ori, cu senzația unei înfometari crescânde, din care lipsește mereu, ceva,  întrezărind un fel de amintire a unei prime îmbrățișări, în care, ciudat, glasul prinsese să-i tremure și mâinile (incredibilă coincidența!) să ezite.

Deci vezi, astă-seară te-am înșelat, stimate soţ. El îmi are, de aici încolo, parfumul, și glasul inimii, numele și flacăra ochilor, îmbrățișarea și fiecare gând, muzica și fiecare zvâcnet de respiraţie.

Guest post by Medeea

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Fii ca Feli!

Cât să te mai port în mine?

Cum să (mai) alegem ca să ne fie bine?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,225 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro