Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Capriciu diabolic

23 April 2019

Renaşti, iar vulcanul de lavă care mocnea în tine amenință acum să erupă imprevizibil, încât ți-e teamă că ai putea pârjoli tot ce te înconjoară, trupuri și suflete care te privesc zi de zi tot mai năucite, întrebându-se cine e ființa asta tulburătoare, pe care se obișnuiseră să o gratifice în valuri de mărinimie și generozitate cu afecțiunea oferită unei… mobile de salon.

Niciodată incomodă, mereu acolo să ofere sprijin și o imagine frumoasă, care “dă bine” în societate și în familie – ce-și poate dori, mai mult, cineva?

Nu știți? Ei bine, iată: vrea pasiunea umblându-i nestăvilit prin vene, răscolind fiecare fibră și fiecare celulă, vrea lacrimi de fericire – atunci când îl privește în ochi, cu senzația iminentă a unui leșin, vrea tremurul care-i scutură trupul ca mistuit de friguri când își așază în palma lui mâna ei mică, vrea amețeala aia dulce, care-i pune un zâmbet tâmp pe față zile întregi, vrea dilatat conturul orelor, ca să îi poată ghici, în voie, avid, aromele pielii, vrea foc și îndrăzneala de a-și miza astăzi întreaga viață pe întunericul ochilor lui migdalați…

Citiţi şi Roşu sângeriu

Ți-ai scris în pereții trupului durerea întreagă, săpând cu unghia șanțuri tot mai adânci, pe care timpul – cioplitor din umbră al vieților noastre mărunte – a pornit să le disloce diform, să smulgă bucăți îmbibate de suflet și sânge, prăvălindu-le, apoi, cu furie și zâmbetul de gheață al unui stăpân neînduplecat, mereu nesatisfăcut de plata încasată…

O mie de ochi mă vor, iar eu te vreau pe tine; o sută de trupuri mă cer, iar eu te cer pe tine; o lume întreagă există, iar eu exist doar prin tine; ce-mi ești, destin ori pieire? Sau doar un… Capriciu diabolic?

Guest post by Medeea

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Femeie tânără cu bărbat bătrân, primim! Invers, sub nicio formă!

Mai știi cum m-ai cunoscut?

Sunt femeie și le-am gustat pe toate

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,113 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro