Narcisele au dat buluc primăvara, nedându-și seama cât s-au ieftinit în ochii privitorului.
Despre bărbați ar fi trebuit să fiu în stare să spun câteva cuvinte, dar stau de jumătate de oră în fața paginii albe de hârtie, de nici inteligența artificială nu are ce fura. Ei și-ar spune singuri: despre bărbați numai de bine, căci lor numai moartea le mai arată din când în când obrazul.
Ca orice om care mai iese din cărți ca să vadă și alți oameni, urmăresc emisiuni de televiziune, podcasturi, postări zgrunțuroase. Ca între bărbați, se începe în forță: politică, critică, sarcasm, soluții, prognoze, analize, după care vine gluma cu dublu înțeles … și de acolo încep curiozitățile, paparazzismul, răspunsurile care dau de pământ cu filosofia și cu erudiția și le pun bărbaților bâta în brațe, plimbându-le biscuiți pe sub nas. Domnu’ Florin devine dintr-o dată Nea Florică – impedimentul de mișcare.
Eram la vârsta tinereților studioase când am primit vizita unui domn interesat. A murmurat ceva despre situația economică, a pus în discuție niște posibile invitații la concert, teatru sau pe stadion, a zâmbit, pe jumătate convins, la punga de cafea pe care o țineam în mână. Discuția trena așa că l-a așezat la masă pe Cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda plecase deja. După zece minute de transpirații verbale mi-am dat seama că nu citise cartea, nu văzuse filmul, iar dacă îl văzuse mintea i se înțepenise pe imaginea lui Albulescu și nu putea sufla un cuvânt. În astfel de situații te apucă o nevoie stringentă de a șterge praful și de a da cu aspiratorul. Pe vremea aceea aveam bani doar de mătură, dar mi-aș fi dorit o perie de aspirator, cu care să-i dau una de să-i sară dinții și să nu-i mai rămână decât opțiunea pentru proteză.
Dar să încep cu Amintirile din copilărie. Vara, mamele întindeau câte o pătură pe iarbă, în grădinița din fața blocului, ne dădeau câte o perniță cu ace și o pungă de cârpe și ne sugerau câteva modele pentru rochii de păpuși. Nici pentru o clipă nu trăiau cu grija că ne-am putea băga acele în ochi, pentru că învățământul socialist nu plictisea creierul, ci îi dădea de lucru. Peste drum se construia un bloc. Băieții, înarmați cu tuburi de PVC și săgeți de hârtie, se fugăreau unii pe alții, urlând de parcă îi frigea betonul la picioare. Nu bătăile dintre ei erau interesante, ci zborurile gen Tarzan pe cioturile de fier forjat, săriturile între etaje, senzația de libertate. O libertate plină de praf, dar eliberatoare de sub jugul pretențiilor. Între timp fratele meu schimba colecția de țigări a tatei pe un tur cu tractorul până la clonții macaralei împrumutate șantierului din cealaltă parte a cartierului. Eroii și zeii în pantaloni scurți au căzut de pe soclu într-o după amiază, când i-am văzut, de la balcon, pe doi dintre ei cum își măsurau inteligențele.
De-atunci mi-au fost prezentate multe CV-uri, cu istoric atât cât s-a putut de detaliat și exemple de performanțe uluitoare. În anturaje preponderent masculine, mi-a fost dat să ascult povești care ar fi putut lăsa și aerul fără respirație, de rușine. Mi s-au cerut sfaturi și mi s-a plâns. Englezii spun că a gentleman doesn’t kiss and tell, un gentleman nu vorbește despre cine și ce a sărutat. Nu am cunoscut niciun gentleman.
Și de parcă nu ar fi fost de ajuns, am auzit și femei povestind lucruri care ar fi făcut un elefant să se ascundă în cireș.
Mă uit la emisiuni televizate și la cele înregistrate în online și văd bărbați cu mușchi îndărătniciți de nedreptățile sociale, cu pumnii gata să zdrobească corupția și … dintr-o dată își bagă pictorul coada și atunci le râd fețele, se animează, glumele sexuale îi întorc la nebuniile tinereții și e posibil să vezi nonagenari cumpărând căsătorii cu unele abia scăpate din adolescență. Și nu o spun cu amărăciune, femeile, care între timp, unele, au dobândit înțelepciune, se simt ușurate.
Chiar și în ziua divorțului îi vezi gudurându-se, poate s-ar mai putea încă o dată, așa, ca să lase o amintire sau mai degrabă, în mintea lor, un regret.
Pentru mii de ani bărbații au socotit femeile inferioare, o abjecție care nu a fost încă exterminată. Nu s-au sfiit să spună și să scrie că vedeau ca imposibilități femei scriitoare, femei muziciene sau femei filosoafe. Am auzit explicații dintre cele mai fanteziste. Alții au parazitat, manipulând. Femeile, însă, au fost cele care au descoperit conexiunea dintre dragoste și suflet, în timp ce bărbații s-au conectat automat de la creier la sex. Ba chiar au dat vina pe text, doar că vocea din cap se poate să le fi sugerat, numai că mânuța lor a fost aceea care i-a desfăcut la prohab. Aș numi-o dilema lui Avraam, pentru că nici azi bărbații nu s-au dezmeticit.
De mai bine de jumătate de secol și bărbați și femei dau vina pe Freud. Dar Freud doar a încercat să explice ceea ce bărbații ascundeau în text de foarte mult timp. Mai apoi, Kristeva, o bulgăroaică franțuzită, a detaliat. Problema e că între înțeles și Cuvânt mai e și pictorul care încearcă să-și bage coada.
Și atunci gândirea cu adevărat liberă de interferențe sexuale poate atinge Cuvântul, conștiința – dacă v-ați franțuzit și voi, doar prin intermediul femeii. În cultura arabă și în cea japoneză chiar s-a găsit o scuză pentru viol prin faptul că masculinul spera să ajungă astfel la Dumnezeu, de parcă ar fi fost o legătură telefonică. De acolo și noțiunea de prostie G.
Ca și atunci, privesc din balcon și văd bărbați măsurându-și și comparându-și inteligențele, dându-și mai apoi rezultatul pe mâna inteligenței artificiale.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Viitorul care ne depășește? Episodul 3 – Elon Musk: omul care comprimă viitorul
Viitorul care ne depășește? Episodul 2 – Peter Thiel: ideologul rece al elitei tech
Viitorul care ne depășește? Episodul 1 – Ne grăbim. Dar spre ce?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
