Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Azi e liniște…

22 October 2018

Astăzi nu am făcut mare lucru. Am stat de vorbă cu cineva în privința posibilei mele cariere, apoi am încercat să plătesc o taxă, dar era prea aglomerat în bancă și mult prea răcoare și frumos afară încât să stau la rând. Am mai căutat un loc de parcare până am amețit, am plimbat câteva hârtii și am aterizat într-un magazin, de unde mi-am cumpărat o agendă mică cu un trandafir albastru pe copertă și o cutiuță cu bufnițe. Apoi acasă, în pat cu căștile în urechi, băgată în pătură până peste cap.

liniste

N-a ieșit nimic cum planificasem, dar nu pare deloc tragedie, ca până acum. Din contră. Sunt atât de liniștită, încât pare că e prima oară când ceva merge prost și mă gândesc „Eh, e abia începutul. Mai e timp.” Anii de studiu mi-au depășit anii de viață, deși un loc de muncă concret nu dă semne să apară curând. Lucrul care m-a stresat în ultima perioadă cel mai mult, refuzurile tuturor, astăzi nu se simt.

Azi e liniște. Aici în lumea mea e cald și bine. E prima oară când conștientizez momentele în care îmi mergea relativ bine, deși atunci nu le vedeam și credeam că ziua ce urmează e capătul tunelului fără nici cea mai mică șansă de apariția unei luminițe. Îmi e dor de ele. Așa-zisele probleme de atunci acum par că nu au existat vreodată. Norocul meu că pe majoritatea le-am mai și uitat.

Sunt împăcată. Am un suflet frumos alături de mine. Nu-l văd, dar este. Îl simt. Și atâta timp cât are de gând să rămână, eu o să mă bucur de existența lui. A apărut de aproximativ trei luni, nu l-am văzut niciodată, nu i-am auzit vocea, dar a devenit viața telefonului meu.

E liniște azi. Și iubesc zilele astea. Și le urăsc pe cele în care mă trezesc direct agitată și singurul lucrul pe care îl tolerez este aerul. Nu îmi plac deloc, pentru că par interminabile și lasă amprente adânci. Momentele acelea mă fac să mă întreb dacă o să mai fie vreodată bine. Dar știu că nimic nu durează la nesfârșit.

Plec cu gândul într-o călătorie și ajung la o mică bisericuță vizitată anul trecut. Îmi doresc să mai ajung acolo, dar e puțin departe de mine. Până atunci, închid ochii, îngenunchez, plec capul și trag aer adânc în piept. Nu cer nimic. Doar mulțumesc pentru momentul prezent!

Guest post by Masquerade Woman

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Femeile istețe știu

S-a decis: va fi amantă!

Ce-mi pasă mine?!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,756 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro