Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Bărbații știu să iubească. Și ei

29 June 2018

andraO cititoare Catchy se întreba ”Cum ar trebui să fie bărbații? Cum ar trebui să se poarte?”, lansându-ne, astfel, o provocare implicită. Începem cu una dintre cele mai frumoase scrisori de dragoste din literatura română, pe care ar trebui s-o citească nu doar femeile, ci și – sau mai ales – bărbații. Uneori, ei sunt mai vulnerabili decât femeile, pentru că simt altfel și au un alt mod de  a acționa, în virtutea înzestrărilor naturale.

De multe ori, nici măcar nu au pe umărul cui să plângă, pentru bărbații nu se solidarizează atât de ușor cum o fac femeile. Nu sunt de compătimit, ci de admirat, pentru felul în care trebuie să facă față pretențiilor noastre, ale femeilor. Ei trebuie să respecte cutume impuse de noi, să fie prezenți zi și noapte dacă s-ar putea, să fie deopotrivă romantici și cu picioarele pe pământ, sensibili dar și în stare să mute munții din loc, și am putea continua…

barbat

Articolul acesta este pentru bărbații care:

  • evită să-și exprime sentimentele, crezând că își minimalizează imaginea;
  • se sfiesc să facă mărturisiri, neîncrezători în ei înșiși, în femeia la care visează sau în puterea iubirii;
  • au fost răniți în dragoste și poate își mai ling rănile, la adăpostul ființei lor puternice în exterior;
  • simt că oferă prea mult, în schimbul unor lucruri care nu le mai sunt de ajuns, pentru că sunt prea rutinate;
  • știu că trebuie să fie totul, fără să ceară nimic în schimb, pentru că au credința că iubirea înseamnă echitate, chiar dacă e nemărturisită;
  • suferă în tăcere, neștiuți, pentru că trăiesc iubiri imposibile din care nu vor sau nu pot să iasă, pentru că vor și ceea au, și ceea ce ar putea avea, dacă ar fi liberi;
  • iubesc cu intensitate, necondiționat, fiind capabili de orice sacrificiu;
  • și-au dorit, cel puțin o dată în viață, să fi fost în pielea unei femei, să încerce să pătrundă în sufletul și în conștiința ei;
  • s-au gândit măcar o singură dată că femeia merită o zi liberă, numai pentru ea, în care să facă ceea ce își dorește, așa cum își dorește, fără să o controleze;
  • se consideră egali femeilor, în ceea ce privește responsabilitatea casnică, și chiar au încercat/pot să gătească, să calce, să pună rufe la spălat, să deretice, fără a se simți minimalizați;
  • își iubesc mamele, dar nu caută să le regăsească în toate femeile pe care le întâlnesc;
  • nu au orgolii în dragoste, dar înțeleg orgoliile femeilor;
  • își înșală partenerele, dar continuă să rămână fideli uneia dintre ele;
  • urăsc femeile, dar le iubesc pe ascuns, în forul lor interior;
  • sunt mândri de femeile pe care le iubesc, sprijinindu-le necondiționat în tot ceea ce fac, indiferent dacă asta le ocupă mult timp din viața „domestică”;
  • știu că iubirea e o artă care presupune cunoaștere, răbdare, abilități, dorința de schimbare, sinceritate, luciditate, respect, grijă, dar și libertatea de a fi;
  • nu își ascund tristețea și dorul, iar câteodată, când se simt învinși, își cer iertare sau… plâng (ce frumoși sunt bărbații când plâng, nu-i așa?);
  • își adoră iubita/soția, și îi mărturisește lucrul acesta în fiecare zi, mereu în alt mod, dar la fel de surprinzător;
  • își trimit soțiile la salonul de cosmetică, la masaj sau la coafor și se ocupă ei înșiși de treburile casei;
  • își recunosc greșelile și lipsurile și încearcă să le corecteze…

Și pentru femeile care s-au gândit, măcar odată, la lucrurile acestea.

Un alt bărbat care a știut să iubească, din seria celor care au avut și talent la scris.

„Mulți cred că se laudă zicând: „Iată inima mea! Vi-o dau… n-am nevoie de dânsa… Mie nu mi-e frică de chinurile geloziei, mie nu-mi pasă de tremurările înfrigurate ale iubirii! De un singur lucru mă feresc: să nu fiu banal! Aș vrea să sufăr, aș vrea să scrâșnesc din dinți, să-mi smulg părul și să adorm cu genele muiate în lacrimi! Astfel, cel puțin, aș ști că trăiesc, aș înțelege, poate, ce înseamnă a iubi… Dar zilele trec, veșnic aceleași, searbede și plictisitoare, și viața mea se scurge întocmai ca viața unei gâze netrebnice… Eu nu pot avea o iubire; eu nu pot avea decât iubiri. Iubirile acestea însă răsar repede, pâlpâie o clipă și apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niște visuri pe care le uiți îndată ce te-ai deșteptat din somn…”

O, şi eu credeam că nu pot iubi, şi eu îmi închipuiam că vina nu este în mine, ci în ele, în femeile care nu merită să fie iubite!… Astăzi însă știu și înțeleg că iubirea este făcută pentru cei umili, că cei mândri nu vor putea iubi niciodată… Cei mândri își închipuiesc că nu au trebuinţă de inimă; ei nu vreau decât să cucerească, mereu să biruiască; ei cred, în sfârşit, că şi în iubire succesul e tot. Dorinţele lor poate se vor împlini, poftele lor poate vor fi mulţumite, da… dar, vai, iubirea n-au s-o cunoască niciodată.

Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şi credinţa. În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aştepţi probe niciodată. Tot ce nu e supunere şi devotament nu e iubire. Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambiţioşi, cei mândri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea şi, aşa, cei mai mulţi dintre noi de-abia la vârsta de cinzeci de ani începem să înţelegem iubirea, atunci, deci, când e prea târziu…

Pe mine viaţa m-a frământat, m-a umilit; mie viaţa mi-a mulcomit glasul. Astfel am ajuns să nu mai spun că ele nu merită să fie iubite, ci strig pretutindeni: ştiu să iubesc fiindcă am învăţat a plânge, a suspina şi a mă resemna!

Astăzi aş vrea şi eu să nu iubesc, aş vrea să fiu iar mândru, ambiţios, cuceritor… Dintr-asta se vede că sunt îndrăgostit! Dacă aş şti cânta din syrinx, te-aş duce într-o poiană scăldată în lumină de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, şi ţi-aş şopti la ureche cântecul celor iubiţi. Atunci poate ai pricepe şi tu că iubirea nu cunoaşte ceea ce lumea numeşte „a fi iubit”.

Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentru că eşti oacheşă; nici: te iubesc pentru că eşti bună. Omul îndrăgostit zice: te iubesc cu toate că eşti oacheşă, cu toate că eşti bună şi te-aş iubi chiar dacă ai fi blondă sau dacă ai fi rea.

Poezia, zic unii, a falsificat iubirea. Poezia a făcut cântece, statui, versuri din sentimentul simplu şi firesc ce a fost odinioară iubirea, a făcut nebuni din oameni care, şi altmintrelea, erau cam porniţi spre nebunie, a făcut gurmanzi din oameni care până atunci erau înfometaţi. Eu însă zic că nu există poet, muzicant, pictor sau sculptor mai mare ca un îndrăgostit. Pentru ca artistul să înţeleagă poezia cea mare a suferinţei trebuie mai întâi să fi fost îndrăgostit. Nu poeţii au făcut iubirea, ci iubirea a făcut pe poeţi! Iar eu, care citesc bucuros în stele şi-mi fac o plăcere dintru a aşterne pe hârtie slovă lângă slovă, pot să jur că în slovele noastre umile sunt scrise toate tainele de amor ale cerului înstelat.

Cel ce pricepe viaţa stelelor pricepe şi iubirea omenească! Iubirea nu cunoaşte cuvintele credincios şi necredincios. Iubeşti pe altul, va să zică eu nu te iubesc: acesta nu e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice niciodată: m-ai înşelat. Iubirea nu-ţi cere socoteală de sărutările ce ai dat sau nu ai dat altora. Iubirea nu-ţi scormoneşte trecutul şi nu-ţi cercetează prezentul. Viitorul este nădejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nădejdea cea deznădăjduită, mângâierea cea nemângâiată sunt balsamul ei, care e tot atât de dulce ca şi suferinţa, ca şi iubirea.

Iubeşti, suferi, trăieşti: iată troiţa iubirii. Sărutările îţi alină setea, dar lacrimile îţi trezesc în suflet doruri mari, istovitoare şi dragi, pe care nu ţi le pot alina nici sărutările. Din ochi picură lacrimile, izvorul cel veşnic al iubirii; din iubire picură cântecul, poezia, frumosul, izvorul cel veşnic al lacrimilor.

O bobiţă de lacrimă, ce tremură sfioasă pe geana iubitei, e o comoară mai mare şi mai preţioasă decât sărutările şi îmbrăţişările tuturor femeilor din lume… O, vanitas, vanitatum vanitas! zice profetul. Toate suferinţele sunt deşarte! îţi şopteşte un glas dinlăuntru. Sărutări, lacrimi, iubire: toate sunt deşertăciuni mari, nimicuri pline de durere… Şi totuşi, pentru aceste nimicuri deşarte, pentru aceste deşertăciuni nepătrunse aş fi în stare acum să-mi dau tot ce am mai scump pe lume, aş fi în stare să-mi dau chiar viaţa…

Nu ştiu dacă e bine ceea ce fac sau e rău, dar simt că, dintre toate deşertăciunile lumeşti, am ales pe cea mai frumoasă, care e cea mai frumoasă fiindcă e cea mai deşartă din toate.”

Liviu Rebreanu, într-o scrisoare către Fanny Rădulescu, 1912

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nevăstuica șefului meu

Femeia adulmecă s*xul de la o poștă! Nu te juca cu nasul ei!

După ce am făcut primul pas în afara zonei de confort, am avut parte de una din cele mai bune partide de amor din viața mea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,543 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro