Soarele strălucea mai puternic ca niciodată, ciripitul păsărilor suna mai melodios ca oricând, merii înfloriți și mirosul de lăcrămioare, zambile și frezii îi făceau din ziua aceea de mai a doua cea mai importantă dimineață din viața ei. Golul pe care-l avea în stomac, agitația din sufletu-i și emoțiile care îi stăpâneau toate simțămintele o făceau să-și amintească de anii în care îl îndepărta, cu patimă, plecând mereu de lângă el, în căutarea… iubirii vieții sale. De fiecare dată. Și încă o dată. Amândoi. Acum zâmbi. Toate sentimentele lor, îmbibate în orgoliu, au reușit să învingă precum prințul pe dragonul din basme.
– Hai, Maria! Grăbește-te, fiindcă este destul de târziu, auzi o voce de după ușa albă a camerei de hotel, concomitent cu-n ciocănit nu tocmai discret.
– Zece minute și-s gata, tati!
Se apropie de oglindă, își retușă rujul roșu, își netezi rochia, pășind agale spre fereastră. Lumina caldă îi scălda chipul și buclele aurii. Pufni într-un zâmbet copilăros când se gândi că ar fi fost în stare – și chiar luase în serios ideea – să opteze în ziua aceea pentru o rochie roșie. Sau chiar neagră! I se părea atât de… ea! Însă el reuși să o convingă să aleagă una albă, perfectă pe formele ei sculptate, cu mâneci lungi și spatele puțin decupat, acoperit doar de onduleurile-i lejere. Era diafană!
De după ușă, cu un nou ciocănit, i se ceru permisiunea să intre. Era el! El de care fugise ani la rând, atât de tare… sau atât de încet, de fapt. Era vocea aceea pe care și-o dorea să o audă de fiecare dată când era supărată din motive mai mult sau mai puțin importante ori tristă din cauza dorurilor sau obosită, după zile pline la serviciu. Fluturi de toate culorile îi inundaseră stomacul. Își confirmase încă o dată că el este iubirea vieții sale! Își privea inelarul mâinii stângi pe care stătea așezat prețiosul acela, fin, elegant, unic, primit de la el chiar de ziua ei.
– Da? răspunse ea pe ton cald, fericit, blând.
El intră cu pași mari, zâmbetul larg și ochii radiind a împlinire. Îi întinse brațele și o luă de mâini, trecându-și palmele împrejurul mijlocului ei. Repetară, plini de fericire, câțiva pași pe ritmuri din Valse du Vienne. Chipurile lor erau liniștite. Zâmbeau continuu. Ea îl vedea pentru prima oară atât de… frumos! Da, era frumosul ei! Era cel mai frumos suflet pe care îl putea câștiga alăturea-i în viața aceasta. Sacoul alb, cu revere negre, satinate, îi venea minunat peste cămașa albă care-i cădea turnată pe pieptul și brațele bine definite și puternice ale bărbatului vieții sale. Brațele care o vor proteja din ziua aceea și pentru totdeauna! Pieptul pe care va dormi nopțile și pe care se va trezi în diminețile lor toate… Se fâstâci sub privirea lui care o sorbea cu nesaț și căută să-i așeze papionul negru cu o grijă de soție adevărată. El scoase din buzunarul pantalonilor negri un bilețel, împăturit foarte mic, pe care-l ascunse-n palmele ei, apoi ridică de pe măsuța albă, vintage, plină cu farduri, parfum și tot felul de mărunțișuri femeiești, o coroniță din flori naturale, toate albe și i-o așeză cu atenție pe cap.
– Maria, ești atât de… ești sublimă, nevastă!
– Și tu arăți splendid, bărbate! zâmbi ea.
– Pot să citesc?
– Nu încă. La miezul nopții îl vom citi împreună.
– Plecăm undeva?
– În viață, iubirea mea!!!
O strânse de talie ceva mai puternic și continuă, în timp ce-i mușca buzele tandru:
– Sper că nu porți sutien…, îi șopti el ghiduș.
– Pe sub rochie am doar jartieră, iubire! chicoti ea.
– Ei și-acum, ia spune-mi, mi-am ținut promisiunea că Regina va avea Regele ei?
– TE ADOR!!!
– Spune-mi că mă iubești!
– Te iubesc! TE IUBESC, iubirea vieții mele! îi șopti ea.
– Și eu te iubesc, Soare! Te-am făcut a mea! Pe vecie. Să mergem, ne așteaptă invitații.
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.