Când inima vrea, vrea indiferent că nu trebuie

Catchy

13 December 2016

Când inima ți-o ia razna, simți că vrei neapărat, că vrei să ai, că vrei să fii. Inima n-are nici cap și nici picioare, iar rațiunea e atât de mult ]n ceață, încât deciziile pe care le iei nu mai țin cont de GPS-ul minții. Nu contează cine, unde și când, atunci când inima vrea, vrea indiferent că nu trebuie.

Era un proverb sau un citat de pe Internet, ceva de genul Necunoscute sunt căile inimii. Puțin eronat, fiindcă îi trebuie un mare asterisc: căile inimii sunt necunoscute pentru o perioadă, cât de afli în ceața aceea în care rațiunea a plecat cu sorcova. Apoi, când îți revii, îți dai seama că tu îți ești necunoscut ție. Nu poți să-ți imaginezi ce era în mintea ta înainte și nu poți să concepi că tu, omul rațional și calculat în orice, ai fost atât de umbrit de ticăitoare că ai uitat să gândești cu mașina cenușie din cutia craniană.

Ai uitat să gândești. Asta e explicația. Te simțeai prea bine, prea liber de reguli și impuneri, liber de ego și mândrie, orgolii și încăpățânare, înfrânare și calcule, încât te-ai pierdut în iluzii parfumate cu gust dulce de cafea. Se întâmplă, nu ești prost, stai liniștit. Am fost cu toții acolo și nu-i vreo noutate. Treaba asta se întâmplă de când existăm, nu eu și tu, ci omenirea. Inima a început și-a terminat războaie, a dezbinat familii, a omorât, a doborât, a distrus vieți și le-a clădit, a făcut lucruri oribile și minunate în viața tuturor, nu doar în a ta.

inima

photocredit: techjulie

Inima te-a schimbat și te-a dat cu capul de pereți. Ți-a schimbat principii, mentalități și ți-a deschis mintea. Ți-a dat serotonină până n-ai mai știut ce e cu tine. Uneori te-a lăsat rece de la prea multă abureală, dar ți-ai revenit repede când te-ai apropiat de una care bătea asemănător. Această mecanică necunoscută a inimii te-a afectat de câteva ori de când exiști și de fiecare dată când se activează mecanismul parcă e prima oară. Parcă uiți ce-ai pățit înainte, parcă e totul nou. Parcă te simți ca la șapte ani, când mergeai în camera cealaltă cu atâta entuziasm prost, doar ca să urli că a venit Moș Crăciun. Ce veselie! Ce bucurie! De parcă ai uitat de anul trecut până acum cum e să simți bucuria aia. Cam așa funcționează și mecanismul ăsta.

Nu are reguli și nu poate fi explicat. Nu știm dacă există suflet și nici dacă ticăitoarea e cea care ne face să o luăm razna, sau feromonii unei persoane care ticăie la fel, ale cărei butoane sunt apăsate în același fel, știm doar că suntem toți orbi când începe să bată mai tare odată cu fiecare sărut, atingere, gând și pahar de vin fiert împărtășit. Ai uitat de data trecută când inima ți-a fost așa de stricată, încât a trebuit să-i cumperi pulover ca să nu-i fie frig. În plină vară.

Inima vrea, dar nu știe ce-i trebuie. Și nu-și dă seama pentru o perioadă destul de lungă, dacă își dă seama. Dar de cele mai multe ori, îi place să își imagineze cai roz pe podea și cai albaștri pe ciment, de cai verzi pe pereți se ocupă mintea.

Guest post by Ana-Maria Gheorghe

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Iubirea mea, pot să-ți povestesc ceva?

Mândru că sunt român?

Sunt nebună?…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,201 views

Your tuppence

  1. Simona Georgescu / 14 December 2016 21:29

    ,,,doar ganduri
    …sufletul decide si alege intotdeauna,fara reguli,,fara legi,,,fara logica,,,nu cunoastem linistea daca sufletul nostru nu e linistit,,,nu suntem noi insine atata timp cat incercam sa ne mintim sufletul.In lupta dintre ”ce trebuie sa fac” si ”’ce simt sa fac”’ne alegem cu poveri pe care le caram dupa noi pana la sfarsit….Se zice ca iubirea e cea care vindeca totul in univers,,,asa e!Dar tot ea ,iubirea,ne imbolnaveste si ne intoarce universul cu susul in jos….Idealizam mereu iubirile neimplinite si le dam titlul de ”’iubirea vietii mele”’,”’singura iubire”’etc…cine stie insa ce ar fi fost daca aceste iubiri ar fi trecut de ”imposibil” si ”interzis”,poate ar fi devenit banale si ar fi avut sfarsitul singuratatii in doi…Durerile de ”azi”,”maine” pot deveni zambete amar ironice in fata revelatiei”’NU MERITA”.Lacrimile care ard si lasa urme sub ochi si in suflet ,cu timpul in fata amintirii ,devin reci asa cum sufletul ti-a ajuns in urma parjolului care te a mistuit odinioara,Poate ca ar trebui sa ne iubim mai mult pe noi insine,,sa intelegem ca lacrimile noastre sunt mult prea pretioase pentru a le risipi pentru ce nu merita,si cel mai important,sa lasam sufletului nostru linistea pentru ca doar asa vom avea parte de ea,Pana la urma ,atata timp cat vine din iubire,sa ne asumam fara regrete si agonia si extazul in egala masura,,,

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro